vineri, 5 ianuarie 2018

O caricatură jalnică: Mussolini de la gunoi


          35%. Este procentul uriaș cu care ar vrea să majoreze taxa de salubritate, plătită de toți botoșănenii, noua conducere a SC Urban Serv. O societate din subordinea consiliului municipal, adică aparținând practic exact locuitorilor orașului, cei pe care, iată, propria lor firmă vrea ”să-i facă” puțin mai consistent la buzunare.
          Și asta cu votul majorității pesediste din consiliul local, o majoritate care, cu doar câteva zile în urmă, respingea solicitarea primarului Cătălin Flutur de creștere a taxelor locale cu 18% pe motiv că ”se pune o povară prea mare pe umerii botoșănenilor”, consilierii roșii votând disciplinat o majorare de doar 5 procente. Așadar, aceiași indivizi pentru care 18% era un procent uriaș ne spun acum că 35%, adică dublu, e unul absolut OK și că omuleții IN-COM-PE-TENȚI pe mâna cărora au dat (tot ei!) Urban Serv-ul trebuie sprijiniți să-și sporească felia de cașcaval politic pe spinarea botoșănenilor. Tare, nu?
          Am subliniat mai sus calificativul ”INCOMPETENȚI” pentru a vă reaminti că e vorba de o cu totul altă listă de membri ai consiliului de administrație decât cea stabilită prin concurs (organizat contra cost, pe bani publici!!!) de o companie profesionistă, specializată în managementul resurselor umane, în urmă cu aproape doi ani. O listă pe care și-au făcut loc, la comanda partidului roșu, toate pilele pesediștilor aborigeni, de la fiica eternului și fascinantului Gheorghe Vâzdoagă și până la măciucarul de serviciu (șeful cefelor late folosite la intimidare când e cazul) al lui Macaleți, Cezar Nicuță.
          Aterizat din neantul executărilor silite private (în favoarea a fel de fel de cămătari) în fruntea celei mai profitabile societăți municipale botoșănene, Nicuță (fostul jurist al HSR, firma care ridica mașini prin târg, vă mai amintiți de ea?) este cel care a preluat integral frâiele SC Urban Serv. Managerul general Simion Drelciuc mai este menținut în funcție doar de decor, pentru ziariști și opinia publică, și, eventual, pentru a semna documente (și a răspunde ulterior pentru ele!!!) în numele noilor stăpâni. Aaaa, să nu uit: și pentru a avea la cine urla din toți bojogii Cezărică, în fața subalternilor, ori de câte ori îi cășunează, ca să fie limpede pentru toată lumea cine e adevăratul jupân în firmă. Mai miră pe cineva, în aceste condiții, că Drelciuc și-a luat concediu încă de la începutul anului pentru a întârzia cât îi permite legea de mult ”obligația” (politică...) de a-și asuma în numele altora toate aberațiile manageriale imaginate de creierele odihnite ale respectivilor?
          Spunând ”respectivii”, la plural, mă refer nu doar la Nicuță, ci și la noul său aliat de nădejde din societate, pseudo-liderul sindical Cristian Sadovei, a cărui soție a fost proaspăt unsă în fruntea unuia din birourile inventate peste noapte la Urban Serv. Fiica lui Sadovei, de asemeni angajată la unitatea lui tăticuțul, este la rându-i bine merci, doar fiul ”sindicalistului” (care a uitat de partea cui ar trebui să fie, lingând clanța noului său șef, în detrimentul angajaților de rând...), fiind plasat strategic în altă companie de stat din Botoșani, Nova Apaserv, societate în care Sadovei se tot zbate de la o vreme să-şi întindă tentaculele.
          Și, fiindcă am pomenit mai sus de ”aberații manageriale”, să exemplific cu desființarea din pix a unui birou care certifică, în conformitate cu obligațiile specificate expres în lege, funcționarea după anumite standarde (ISO) a societății. ”Lege” - precizez pentru juristul lui pește, Cezar Nicuță - e chestia aia scrisă într-o publicație foarte plictisitoare, poreclită ”Monitorul Oficial”, care trebuie respectată de toată lumea. O simplă privire pe organigrama nou postată pe site-ul Urban Serv ne poate lămuri în acest sens.
          Sau, alt exemplu: trâmbițarea publică a disponibilizărilor făcute în zona personalului TESA (pentru eficientizare și reducerea chetuielilor, cică - sanchi!), în timp ce personaje care ar fi trebuit să iasă la pensie (iarăși, conform legii, mama ei de lege!) sunt plătite în continuare pe ușa din dos, cu altfel de contracte decât cele de muncă, dar cu bani cel puțin la fel de buni. Iar exemplele pot continua, dar... este timp pentru toate. Deocamdată să mergem nițeluș mai departe!
          În calitate - cea mai mare ”calitate”, de altfel, pentru că în rest am auzit doar aprecieri de genul ”trebuie să ai stomac pentru el!”... - în calitate, așadar, de soț al consilierei de la biroul de președinte de CJ al lui Costică Macaleți (consilieră ale cărei prestații sunt foarte apreciate, cică, de șeful ei), Nicuță a binemeritat, desigur, tăierea unei felii ceva mai groase din cașcavalul public botoșănean, încăput pe mâna pesediștilor. Pe lângă portofoliul nelimitat de la șefia societății care gestionează piețele, cimitirele și serviciul de salubrizare, sosia aborigenă a lui Mussolini a aterizat subit și în poziția de administrator al Spitalului Județean, ca și în cea de membru al ATOP (Autoritatea Teritorială de Ordine Publică) Botoșani. Alți bani, altă distracție, că doar are balta pește pentru cine trebuie.
          Dar, ca să nu lungim prea tare această primă postare, ne vom opri deocamdată aici, urmând a reveni cu noi și noi detalii interesante privind noua vedetă a peisajului public aborigen. Mă rog, vorba vine ”vedetă”... Așa își imaginează Cezărică, la fel cum și-au imaginat de-a lungul vremii alte zeci și zeci de trepăduși, nimeriți întâmplător și vremelnic prin fel de fel de funcții.

Un comentariu:

  1. Poate acest important domn Nicuță- Micuță si-ar putea gasi ceva timp să analizeze şi serviciile pe care le prestează minunata sa soție bunului său prieten de la CJ.Ar fi oare la fel de vociferant?

    RăspundețiȘtergere

Comentariile injurioase si/sau continand expresii pornografice vor fi sterse de administratorul blogului. In rest... baga mare!