duminică, 18 iunie 2017

Cancerul netratat al României


          Bolile cronice ale unui partid anchilozat în practici comunistoide, totalitariste, atacă grav în această perioadă (și nu numai...) întreaga Românie. Slăbirea monedei naționale, instabilitatea cursului valutar și a pieței bursiere, incapacitatea atragerii de potențiali investitori străini, speriați de impredictibilitate, la care se adaugă iresponsabilitatea crasă a programului de guvernare a țării și lipsa investițiilor - sunt câteva din efectele maladiilor pe care tumora numită PSD le transferă întregului organism social.
          De ce trebuie să suporte toți românii consecințele faptului că un partid nu reușește nicicum, după aproape trei decenii de democrație, să se dezbare de obiceiurile moștenite de la defunctul și odiosul PCR?
          Ce vină au românii că lupta pentru putere absolută este singura motivație care îi animă pe toți politicienii de frunte ai partidului roșu, produși ai unui mecanism intern de selecție și promovare defectuos, care oscilează între unanimități mincinoase de paradă și execuții politice sinistre?
          De ce trebuie să sufere o întreagă țară ca urmare a năravului pesedist de a-și baza iresponsabil întreaga activitate pe populism, minciună, propagandă și demagogie, construind false agende publice, fără nicio legătură cu viața reală și cu posibilitățile reale ale statului?
          Cu ce sunt vinovați milioanele de români - inclusiv votanții socialiștilor, cei care s-au lăsat amăgiți de mirajele aberante fluturate în fața lor cu un profesionalism demn de o cauză mai bună - de faptul că băieților ăstora nu le pasă de justiție, de lege, de reguli sociale, alegându-și drept tătuc suprem un condamnat penal care, iată, își bagă gheara în gât că nu poate accede oficial el însuși la poziția de prim-ministru și care își revarsă frustrarea, ca pe o dezgustătoare vomă acidă, peste întreaga țară, destabilizând-o?
          Poate că, atâta vreme cât pesediștii rămân ceea ce sunt, adică o formațiune din alte vremuri, un răspuns la toate întrebările pe care suntem nevoiți să ni le punem este cel al propriei noastre (in)culturi democratice. Când și dacă vom învăța, după atâtea lecții amare, resimțite dureros pe propria piele, cine este de fapt PSD-ul și cât rău ne-a făcut și continuă să ne facă tuturor, vom avea o șansă să facem un pas important înainte, o șansă să ne vindecăm. Paradoxal, așa le vom face și lor, omuleților roșii, cel mai mare bine posibil, silindu-i să se reformeze și să devină realmente un partid democratic, responsabil, modern.
          Deocamdată, însă, ne trăim cu o voluptate masochistă, parcă resemnată, suferințele provocate de o tumoră pe care întârziem nepermis de mult să o extirpăm.

P.S.: Desigur, incontestabilul cancer pesedist nu face mai sănătoase nici celelalte partide de pe eșichierul nostru politic, la care nu m-am referit în prezenta postare. Toate au bolile lor, mai mult sau mai puțin grave. Însă: 1. Niciun alt partid nu a făcut și nici nu poate (prin nivelul de influență) face vreodată mai mult rău României decât PSD-ul; 2. Niciun alt partid nu se poate reforma ”pe bune”, radical și definitiv, atâta timp cât pesediștii au, din nefericire pentru absolut toți românii, succes cu practici de genul celor amintite mai sus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile injurioase si/sau continand expresii pornografice vor fi sterse de administratorul blogului. In rest... baga mare!