luni, 24 aprilie 2017

Totul sau nimic! O sintagmă pe care fiecare o înțelege cum vrea și... cum poate


          Primul tur al prezidențialelor franceze mai trage un (al câtelea?) semnal de alarmă zdravăn către toate partidele ”vechi”, ”tradiționale” din întreaga lume pretins civilizată și democratică, cum că sunt obligate să se reformeze urgent și masiv pentru a nu fi condamnate la dispariția din jocul politic.
          La noi, nimeni nu pare să fi înțeles absolut nimic din schimbările pe care le implică revoluția mondială profundă, la care s-a ajuns în ultimii ani grație internetului și tuturor celorlalte tehnologii comunicaționale ultramoderne. Politicienii băștinași pur și simplu refuză să creadă că pe ecranele societății rulează deja un cu totul alt film decât cel în care au jucat ei până acum, rămânând ancorați sinucigaș în vechile costume și decoruri.
          Și nu este, cred, deloc ridicol să includem în acest puzzle de anvergură planetară - în care iliberalismul pare a se prăvăli subit, din ascunzișuri de nepătruns până mai ieri, peste democrații vechi de zeci sau chiar sute de ani - măruntele și meschinele jocuri politicianiste la care asistăm în aceste zile în colțișorul nostru de lume, la Botoșani. Omuleții mici care, privindu-se în oglindă, au impresia că sunt pe veci stăpânii inelelor doar pentru că s-au cocoțat în niște fotolii în realitate vremelnice, pupând cururi în stânga și-n dreapta și dând de pământ prin manevre odioase cu propriii colegi de partid, își dispută acum prim-planul (în mintea lor, ”nemurirea”...) în contextul alegerilor interne.
          Paradoxal, nici succesul neașteptat, în cazul PSD-ului, și nici dezastrul de proporții, pentru PNL, din 11 decembrie nu par să le fi folosit prea mult politicienilor noștri pentru a-i lumina definitiv și irevocabil (ceva îmi spune că formularea asta de sorginte juridică le zgârie rău urechile) asupra nevoii imperioase de schimbare! Oameni buni, vremurile sunt altele! Indiferent ce bâzdâgănii vă ocupă vouă conexiunile neuronale, realitatea e simplă: vă reformați partidele sau dispăreți! Cât de greu poate să fie de priceput?
          Ce se întâmplă de fapt în cele două partide (ambele grav bolnave, fără să conștientizeze, în ciuda aparențelor) în aceste zile? Păi, la PSD, aripa Costică Macaleți și cea aliniată în spatele Doiniței Federovici gâfâie de zor în efortul total de a-și asigura întâietatea la finish-ul electoral care va decide cine va deține în servietă butonul - cum altfel decât roșu? - al puterii absolute în acest județ. Și, fiindcă lucrurile riscau să scape de sub controlul senatoarei care se ocupă de conducerea interimară a organizației județene socialiste, astfel încât aceasta risca să nu-și fi asigurat victoria fără dubii cu zile bune înainte de votul propriu-zis (mde, lecțiile comuniștilor nu se pot uita), s-a decis pur și simplu mutarea finish-ului de care aminteam. Oficial, cică nu s-ar fi încheiat alegerile în toate organizațiile pesediste din județ, de parcă omuleții roșii n-ar fi știut asta la fel de bine în momentul în care s-au adunat într-o ultimă ședință care trebuia să stabilească doar detaliile tehnice ale scrutinului județean. În realitate, cum spuneam, Doinița nu este încă sigură că deține toate pârghiile de care are nevoie pentru a-și asigura succesul, căci de unanimitate, fie și cu titlu de excepție în PSD, nu se mai poate vorbi. Cât despre atmosfera ultra-tensionată de la vârful unui partid care tocmai ce a obținut o victorie de proporții la ultimele alegeri parlamentare, despre modul în care, iată, nu reușesc să-și împartă cașcavalul în felii mulțumitoare pentru toată lumea (căci strict despre asta e vorba, desigur!) e suficient să pomenim de amenințările tranșante cu DNA-ul rostite în clar, în fața întregii asistențe social-democrate, la sfârșitul săptămânii trecute, la adresa acelei persoane care, vezi bine, ar comite abuz după abuz, ca să nu mai pomenim de traficul de influență cvasicontinuu, pentru a-și plasa rubedeniile și oamenii de încredere prin toate cotloanele puterii. Drăguț, nu? Dacă nici asta nu înseamnă reformă reală într-un partid anchilozat în practici din vechiul regim, atunci ce e?
          La PNL, instinctul de supraviețuire într-o zonă a puterii din care au fost alungați cu pietre chiar de către instanța supremă numită electorat i-a adus împreună pe tot felul de expirați penibili și (de mult) compromiși, care pun la bătaie toate resursele de care dispun pentru a dobândi (sinucigaș pentru partid, ca și în 11 decembrie!!!) iluzia perpetuării la cârma unui partid istoric. Un partid care riscă realmente să devină istorie, dacă membrii săi vor arăta că nu au priceput nimic din lecția ultimelor alegeri parlamentare. Doar discernământul matur și stilul echilibrat și responsabil în care aripa reformatoare a liberalilor abordează alegerile interne fac ca butoiul cu pulbere să nu explodeze după modelul amintit mai sus al PSD.
          Pentru ce variante vor opta social-democrații și liberalii? Vom afla în curând! Există, totuși, șansa ca membrii de rând ai celor două partide să se dovedească mai înțelepți decât liderii lor conjuncturali și să realizeze momentul de cumpănă prin care trec formațiunile ”clasice” de pe eșichierul politic, într-o perioadă în care regulile jocului s-au schimbat radical peste tot în lume. Nu mai este vorba de un joc legat de interesele mărunte ale unor indivizi, ci unul de viață sau de moarte, de reformă sau de dispariție. Vor înțelege și se vor adapta sau vor muri. Politic, desigur...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile injurioase si/sau continand expresii pornografice vor fi sterse de administratorul blogului. In rest... baga mare!