miercuri, 4 ianuarie 2017

Și, totuși...


          ...ce rahat de țară e asta în care:
- un individ care a lucrat toată viața lui numai la stat ajunge să aibă o avere de multimilionar american, fără ca vreo instituție a statului să-l întrebe de sănătate și fără ca semenii săi să se uite chiorâș la dânsul?
- același individ, condamnat penal definitiv și irevocabil - pentru o chestiune relativ minoră față de câte grozăvii putem presupune (mai mult decât rezonabil - sic!) că a comis pe seama săracilor din jurul lui - nu are nici minima demnitate și nici nu este forțat să demisioneze de la conducerea unuia dintre cele mai importante partide de pe eșichierul politic?
- individul de care vorbim ajunge să păcălească (a se citi ”să CONVINGĂ”!!!) o majoritate a conaționalilor săi să îi acorde voturile, cu un basm ridicol, plin de miracole, poreclit ”program de guvernare”, mai utopic/fantezist/suprarealist/SF/etc/etc decât toate poveștile cu feți frumoși și cu zâne din copilărie?
- neoprit de nimeni și de nimic, individul în cauză își agață la butoniera PERSONALĂ două din cele trei puteri constituționale ale țării (executivă și legislativă), amenințând grav și serios independența celei de-a treia (judecătorească)?
- individul respectiv, transformat în stăpân al tuturor inelelor imaginabile, sfidează public un întreg popor, punându-și slugile din ograda personală la cârma celor mai importante instituții ale țării?
- nimeni nu observă și, mai ales, nu reacționează serios la această avalanșă uluitoare de situații absolut anormale, care nu se pot sfârși decât cumplit de prost pentru milioane și milioane de oameni despre care se presupune că nu mai cred în povești de grădiniță???
          OK, pricep că ”ăilalți” au fost și mai proști și mai ciudați decât atât, dar, totuși... Doamne, Dumnezeule...

marți, 3 ianuarie 2017

Pesediștii aborigeni, tratați cu ”Flit” de tătucul Dragnea. Pe bună dreptate!


          În ciuda rezultatului foarte bun obținut pe 11 decembrie, pesediștii botoșăneni n-au fost băgați în seamă absolut deloc la formarea guvernului. Nu știu dacă vor accede ulterior la poziții de nivel secund în conducerea vreunui minister (secretar de stat, director), dar deocamdată lucrurile sunt clare: organizația condusă de Doina Federovici a fost pur și simplu ignorată de ”tătucul” suprem, Liviu Dragnea. Există un ministru născut la Mitoc, din câte am înțeles, Viorel Ștefan (portofoliul Finanțelor Publice), dar ăla e plecat din Botoșani încă din anii '70 și, evident, n-are nicio treabă cu pesediștii noștri.
          Este clar că membrii guvernului au fost stabiliți după dorința expresă a... bicepșilor și tricepșilor lui Dragnea și că nemulțumirile privind componența executivului condus formal de Sorin Mihai Grindeanu se resimt nu doar la Botoșani. Există, totuși, organizații PSD mai puțin performante electoral decât cea din județul nostru care au reușit, cum-necum, să își procure măcar o poziție de titular în echipa de 26 de miniștri ai bănățeanului G.S.M. ”Binomul” local (că tot e un termen la modă) Federovici-Macaleți n-a performat deloc la acest capitol, așa că nu va mai avea niciun sens să ne întrebăm, iar și iar, de ce vom fi ocoliți încă patru ani de investiții guvernamentale serioase.
          Putem să ne întrebăm, în schimb, de ce nu reușesc pesediștii botoșăneni să aibă influență la nivelul conducerii centrale a partidului. Și chiar să încercăm să ajungem și la niște răspunsuri. O primă explicație logică este slugărnicia exagerată manifestată de-a lungul timpului față de liderii politici de la București. Remarcam încă din primele zile de după recentele alegeri parlamentare pupincurismul libidinos al Doinei Federovici, care se grăbea să declare public că legile acestei țări n-au nicio importanță și că social-democrații botoșăneni vor susține trup și suflet aburcarea condamnatului penal Dragnea în fotoliul de prim-ministru. O aberație, desigur, dar una care se înscrie într-un anume tip de atitudine, lipsită de orice urmă de coloană vertebrală în relația cu ”șefii” cei mari. Urmarea? Firesc, ăia nu se vor simți obligați să te aibă în vedere la împărțirea funcțiilor realmente importante, adică la... tăierea cașcavalului. Aaaa, o firimitură insignifiantă, gen funcția de chestor al Senatului oferită Doinei Federovici, se poate scăpa printre degete pentru a fi linsă slugarnic de jos.
          Mai mult decât atât, obediența tradițională a social-democraților băștinași față de președintele partidului, oricare ar fi acela, e posibil să îi fi adus acum într-o totală dizgrație în relația cu sultanul atotputernic Liviu Dragnea. Acesta știe că temenelile cu care îl omagiază delirant membrii organizației din nordul Moldovei sunt aceleași care i-au fost oferite, până mai deunăzi, ”prietenului” și predecesorului său, Victor Viorel Ponta. Atâta timp cât Doinița și ai ei nu s-au prins că V.V. Ponta este un subiect tabu pentru Dragnea, îndrăznind să îi invoce laudativ domnia (guvernarea) până și în campania de la ultimele alegeri, n-ar trebui să ne mire dacă botoșănenii roșii vor fi lăsați cu bună știință la coada listei de fiecare dată când va veni vorba de împărțirea bucatelor. Dar, cum slugărnicia nu echivalează, cel mai adesea, cu o doză măcar rezonabilă de inteligență...
          Și, fiindcă veni vorba, n-avem cum să nu remarcăm și subțirimea social-democraților pe care, la o adică, i-ar putea propune organizația botoșăneană. Aici, în județ, sunt zmeii zmeilor, dar, să fim serioși, care dintre figurile scoase la înaintare de PSD Botoșani ar avea competențe pentru a ocupa o poziție ministerială? Luați-i unul câte unul, cel puțin pe cei cunoscuți, cei activi în viața publică, și veți constata că nu pot fi imaginați într-un fotoliu de ministru nici măcar în glumă! Cu studii făcute contracost la fel de fel de universități private, cei mai mulți dintre ei ne pot face un bine doar dacă stau pitiți și nu deschid gura, pentru a nu face de râs un întreg județ. Alții, mai puțini la număr, absolvenți ai unor facultăți ”pe bune”, n-au excelat cu nimic în zona profesională, ajungând eventual să conducă instituții județene deconcentrate doar grație abilităților deosebite de a lipi afișe și de a mânca rahat propagandistic prin campanii. Și atunci, de unde?
          Nu rămâne decât să sperăm că pesediștii noștri dragi, marii politicieni ai nației botoșănene, mai au măcar un dram de influență la București, astfel încât să poată pune un prefect al județului! Că altfel ne trezim în peisaj cu ciocănitoarea aia oploșită mai nou pe lângă Tăriceanu, Liliana Mincă. Iar dacă și aia are un cuvânt mai greu de spus decât Doinița and comp...