joi, 24 noiembrie 2016

Antonio Andrușceac, PERSONAJ DE ROMAN. Cel bun sau cel rău? Hm... Ceață totală!


          Antonio Andrușceac și Valentin Simion. Sunt iluștrii necunoscuți ce ne sunt propuși de USR ca potențiali parlamentari de Botoșani, un județ în care partidul lui Nicușor Dan n-a catadicsit să înființeze nici măcar un surogat de organizație. Dispreț? Nepăsare? Prostie? Incapacitate organizatorică? Habar n-am! Oricum, unul dintre cei doi, Andrușceac, e bucureștean, iar cel de-al doilea, Simion, lucrează la DGASPC Botoșani. Ambii sunt asistenți sociali, ambii au avut de-a face într-o formă sau alta cu educația religioasă (facultatea de teologie, respectiv seminarul teologic). Desigur, pretind că sunt oameni buni și că vor să ne umple de bine. Mai trebuie doar să-i credem pe cuvânt...
          În condițiile în care misterioșii candidați ai USR au fost extrem de zgârciți atunci când a venit vorba să ne spună mai multe despre cine sunt (în singura conferință de presă organizată la Botoșani de când s-au lansat în cursa electorală...), mai multe informații în ce îi privește am încercat să găsim, firește, pe internet. Și Andrușceac, și Simion au declarații relativ recente de avere și interese, șocant fiind faptul că niciunul dintre ei n-are casă sau terenuri pe nicăieri. Simion nu are nici mașină, declarând că își duce existența doar din veniturile salariale de 18.000 de lei pe an (15 milioane de lei vechi pe lună) dobândite de la Protecția Copilului. Ei, la acest capitol, bucureșteanul Antonio Andrușceac începe să devină interesant pentru curioși, declarând că deține nu doar un autoturism personal, ci și o șalupă. Nu tu casă, nu tu pământ, dar... o șalupă! Drăguț!
          Aprofundând puțin căutările internautice, personajul Andrușceac capătă subit trăsături foarte interesante, putând deveni oricând subiect de roman. Ce fel de roman rămâne să vedem de acum încolo. Voi trece în revistă doar câteva episoade care îl scot clar din rândul oamenilor obișnuiți, banali, al ”simplilor cetățeni” cu care te întâlnești la orice colț de stradă.
          Consilier general al Capitalei din vara acestui an, Antonio Andrușceac primește de la statul român o pensie aferentă statutului de erou martir al revoluției din decembrie 1989. Dacă am priceput eu bine, acest statut este dobândit legal de cei care au fost răniți sau arestați în timpul evenimentelor de acum 27 de ani. Ori, nu știu..., mie mi se pare foarte curios că Andrușceac a dat dovadă de o atât de mare modestie, încât să nu invoce meritele sale din revoluție pentru a-și apropia simpatia celor cărora le cere votul, preferând să lase să se aștearnă tăcerea absolută asupra acestui episod. Nu insinuez absolut nimic, doar remarc ciudățenia.
          Despre trecutul său, Antonio spune foarte laconic într-un miniinterviu acordat site-ului botosaneanul.ro că a lucrat până în 2007 la companii naționale și internaționale, pe ”poziții de top”. Iarăși ciudat, în condițiile în care un articol din ziarul Puterea din iunie 2010 îl prezintă drept un”prosper om de afaceri”, care ”locuiește în sectorul 2 al Bucureștiului” (I-auzi! Proprietar sau chiriaș??? Că, iată, acum, ajuns la aproape 50 de ani, omul nu deține o locuință, cum am descoperit deja, mai devreme, din declarația de avere...).
          De departe, însă, episodul cel mai dramatic din existența lui Antonio Andrușeac este cel în care, în urmă cu aproape un deceniu, fiul său a fost ucis de doi tineri în propria casă, după o noapte de tortură, ucigașii crezând că vor putea astfel să îl jefuiască de valori importante. Toate detaliile îngrozitoare ale poveștii pot fi aflate, dacă sunteți curioși, din textul următor: http://www.puterea.ro/dezvaluiri/exclusiv_l_au_omorat_pentru_un_leu_si_cateva_componente_de_calculator-2998.html
          Dacă trecem de grozăvenia în sine, remarcăm și situația nu tocmai obișnuită în care se afla în acel moment familia al cărei cap aspiră acum la statutul de parlamentar de Botoșani: tata - ”prosper om de afaceri”; mama - la muncă în Italia, ea fiind cea de la care pare că spera să obțină mai mult sprijin fiul ucis; băiatul - locuind împreună cu sora sa în altă parte de București decât tatăl; sora - plecată de curând în... lumea ei, lăsându-l singur pe tânăr. Oricum am privi lucrurile, sună, iarăși, bizar toată această stare de lucruri. Ignorând tentația de a desprinde de aici vreo vină pentru capul unei familii aparent dezorganizate, nu ne rămâne decât să îl compătimim sincer pe Antonio Andrușceac pentru cele petrecute în 2007.
          Mai aflăm de pe net tot felul de alte lucruri, mult mai mărunte, care întregesc portretul unui personaj complet atipic al vremurilor noastre. De pildă faptul că a fost unul dintre reprezentanții României, chiar în această vară, la un târg internațional de... arte și meserii, desfășurat la Ierusalim. Uau! Sau faptul că a solicitat și obținut de la CNSAS un certificat conform căruia nu a fost colaborator al Securității. Cum, el, eroul martir al Revoluției, avea nevoie de așa ceva??? Și tot așa, fel de fel de secvențe care cred că sunteți de acord că nu apar în existența oricărui muritor.
          Erou martir al revoluției, beneficiar al drepturilor aferente, cu o familie aparent destrămată înainte de o dramă de proporții, om de afaceri de succes sau poate că... nu, devenit asistent social cu studii superioare teologice, consilier general al Bucureștiului, posesor de șalupă, dar fără o casă în proprietate... Hm, cine este de fapt misteriosul personaj de film Antonio Andrușceac, poposit intempestiv la Botoșani pentru a ne cere voturile, propunându-ne tuturor un fel de alba-neagra, în care habar n-avem ce hram poartă omul și ce interese îl mână în luptă? Iar el, nota bene, nici nu se dă de ceasul morții să limpezească ceața densă care îl învăluie. Dimpotrivă! Îl putem vota așa, în orb?

Un comentariu:

  1. Aveti un mail cu niste completari care sper sa vi se para interesante la acest portret. Sa va uitati si in spam

    RăspundețiȘtergere

Comentariile injurioase si/sau continand expresii pornografice vor fi sterse de administratorul blogului. In rest... baga mare!