sâmbătă, 29 octombrie 2016

În așteptarea emoțiilor electorale. Induse sau nu...


          Ultimele alegeri naționale, de orice tip ar fi fost ele, au fost marcate (și influențate!) de fel de fel de evenimente cu impact emoțional major asupra unor categorii de electorat. Ne amintim cu toții, desigur, de scandalul votului în diaspora. Coincidențe sau nu, aceste ”întâmplări” au fost oricum asociate cu lucrul în laboratoarele subterane ale minunatei noastre patrii.
          Ce eveniment cu mare impact emoțional, menit să ne scoată din case pe 11 decembrie, s-ar mai putea cloci pe undeva în această perioadă? Tiparul ar trebui să fie altul decât cel obișnuit, în condițiile în care vina pentru un ceva anume foarte șocant n-ar mai trebui să cadă în cârca guvernului, care, măcar formal, este apolitic. Scenariile pot fi nenumărate, chiar și în acest context. Trei genuri de provocări îmi par a fi, totuși, mai probabile:
1. O exacerbare a naționalismului printr-un eveniment creat/permis taman la momentul oportun, adică de Ziua Națională a României, 1 Decembrie. Sunt și 100 de ani de la intrarea României în primul război mondial, data alegerilor se potrivește de minune, i-am văzut recent împreună pe Cioloș și Iohannis la Tg. Jiu pentru marcarea centenarului amintit... Un joc foarte periculos, dacă e să mă întrebați pe mine, dar nu se împiedică nimeni de astfel de ”detalii” când vine vorba de preluarea/menținerea puterii.
2. O serie de acțiuni (sau, mai degrabă, una singură, de mare impact!) a procurorilor DNA. Cu interceptări scăpate spre presă, cu cătușe, cu tot tacâmul... Ținta sau țintele ar trebui să fie foarte bine poziționate pentru ca efectul să fie cel scontat. Nu de alta, dar ne-am cam obișnuit și cu acest gen de ”întâmplări” în ultimii ani și nu mai suntem la fel de ușor de impresionat. Știu și eu, poate un Traian Băsescu, ceva...
3. Un atac cibernetic masiv, care să afecteze zile în șir, calculatoarele românilor și care să se arate a fi fost pus la cale de cutare sau cutare mogul politico-mediatic, cu interese majore în alegeri. Hm, mai puțin probabil, dar, totuși, imaginabil dacă își pun mintea băieții buni din țara asta.
          Dacă aș avea o casă de pariuri, aș propune niște mize legate de... emoțiile care ar putea să ne pălească subit înaintea alegerilor parlamentare. Cu fel de fel de cote, una mai interesantă ca alta. Incluzând, desigur, și varianta că nu se va întâmpla nimic deosebit de data asta și că totul este doar rodul teoriilor conspiraționiste. Cred, totuși, că ar fi câțiva care s-ar putea îmbogăți pariind corect! Și mai cred că ar avea ochii albaștri.

marți, 25 octombrie 2016

Lecție de politică. Jos pălăria și... să vă țină!


          Dacă liberalii și-au dat copios cu stângu-n dreptul la întocmirea listelor parlamentare, la PSD totul a funcționat ca la carte și nu e nicio umbră de ironie în această afirmație. Contrar așteptărilor multora, inclusiv ale subsemnatului, cel pe care-l denumeam într-o postare recentă ”sultanul” Liviu Dragnea n-a intervenit nici pentru impunerea pe ușa din dos a lui Portariuc pe un loc eligibil și nici pentru modificarea opțiunilor exprimate de social-democrații botoșăneni. Mea culpa și mă bucur sincer că m-am înșelat atunci când pronosticam contrariul.
          Se cuvine să mai rectific o ”prognoză” defectuoasă (PSD-ul botoșănean a intrat, clar, într-o zodie a miracolelor pozitive!), cea referitoare la refuzul demisiei, solicitate de prefect, de către candidații șefi de instituții deconcentrate. Astăzi Marius Budăi și Răzvan Rotaru și-au înaintat demisiile de la conducerea Casei de Pensii, respectiv a Gărzii de Mediu. Ce să mai comentezi? JOS PĂLĂRIA!
          Acuma, de i-ar tine pe pesediști cât mai mult (și mai... profund) dorința de NORMALITATE în modul de a face politică! La fel cum sper ca peneliștii să înceapă să se molipsească, ușor-ușor, de la ceea ce, în acest moment, poate fi denumit o LECȚIE DE POLITICĂ.

P.S.: Nu comentez (deocamdată, desigur!) calitatea intrinsecă a candidaților aflați pe poziții eligibile pe listele PSD, căci nu despre asta-i vorba, ci despre gesturile în sine.

luni, 24 octombrie 2016

Listele PNL și legile lui Murphy


          Iluzii deșarte! Alinuța Gorghiu n-a cutezat să-și ducă până la capăt intenția de a modifica ÎN BINE lista de candidați a PNL Botoșani. Așadar nu l-a mai jepat de pe liste pe Redbulică Roman, personaj care va continua să se bage în seamă în numele nostru, cică, încă patru anișori bătuți pe muchie. Dar, mai știi, poate decid niște procurori să ne scape mai repede de belea...
          Dacă în bine nu s-a mai schimbat nimic până la urmă, conform legilor lui Murphy am avut parte totuși de o modificare, dar una ÎN RĂU, prin cocoțarea pe o poziție considerată eligibilă a celebrului Verginel, aflat, iată, la un pas să ne mai fericească încă un mandat cu prestația sa parlamentară.
          Una peste alta, din cei cinci liberali care se luptă cu șanse mai mici sau mai mari pentru un loc în parlament, Șoptică, Grigoraș, Roman și Gireadă sunt acolo din rațiuni greu de înțeles pentru orice botoșănean, singurul care își merită fără doar și poate poziția fiind Cristian Achiței. Strict formal (că doar nu ne oprește nimenea), ne putem întreba de ce la locale a fost nevoie de un sondaj pentru desemnarea candidaților PNL, iar acum, la parlamentare, nu??? Fiindcă s-ar fi văzut clar cine sunt, pentru electorat, ”indezirabilii” partidului? O să se vadă la vot!

vineri, 21 octombrie 2016

Of, of, of, măi Redbulică, măi, măi! Hahahahaaaaaaa...


          Mare supărare mare pentru o mână de liberali botoșăneni că Red Bull nu va mai fi parlamentar! Of, of, of, măi, măi! Cică Alinuța de la București a decis ca roșcatul venit din Forța Civică să mai ia o pauză de la deputăție, că oricum n-a făcut nimic bun în sejurul de patru ani la Casa Poporului început în 2012. Ceea ce e perfect adevărat! Oftica - reală sau mimată - a colegilor din organizația botoșăneană se leagă de impunerea Sulfinei Barbu pe listele aborigene, ceea ce, vezi bine, nu se cade a fi comis în cazul unei filiale care a obținut un scor electoral peste media partidului la locale. Ei, na! Dacă e să mă întrebați pe mine, nu prea ”se” există personaj mai nefast pentru acest județ decât Redbulică al nostru, așa că... Sulfina, ne-Sulfina, Alinuța ne face un mare bine dacă ne scapă de ăsta, înlocuindu-l cu oricine vrea mușchișorii ei de președinte unic al ”marelui PNL”.
          Cât despre amenințarea prezidentului local Cătălin că demisionează de la șefia organizației, dați-mi voie să cred că n-are absolut nicio legătură cu prezența sau nu pe liste a lui Cristinel și a Mirelușei. Ăsta-i doar un pretext simpatic, apărut fix la momentul oportun, pentru pasul în spate la nivel politic care se cuvine a fi făcut după ce DNA-ul se ambiționează să te ia la întrebări, la modul serios, despre una-alta. Interesant va fi de văzut cine va prelua, măcar formal, frâiele PNL-ului botoșănean, după retragerea lui Flutur. Alt circ, alte sfori trase intens pe la București, alte surprize! Deocamdată, nițică răbdare până luni, când vine sentința definitivă și irevocabilă de la Alinuța sădicuța!

miercuri, 19 octombrie 2016

Adio, dar rămân... pe tine!


          În doi timpi și trei mișcări, PSD-ul a răspuns, prin vocea lui Costică Macaleți, solicitării prefectului Dan Nechifor ca șefii de instituții care figurează pe listele de candidați la parlamentarele din 11 decembrie să își dea demisia. Nea' Costică a ieșit la înaintare, așa cum anticipam și pronosticam încă de ieri, cu ”prevederile legale”, care nu spun nimic de demisie în astfel de situații flagrante, ci doar de autosuspendare. Și asta doar în cazul celor care au statut de funcționari publici, că restul pot sta bine merci în funcții și îi pot controla oficial cât vor ei de aprig, de exemplu, pe primarii care au un rol deloc de neglijat în alegeri.
          Ce relevanță are ”autosuspendarea” pentru un candidat ne spune printre rânduri tot Macaleți, care, iată, le recomandă fără remușcări și celorlalți doi șefi de instituții de pe listele PSD-ului, care nu sunt funcționari publici, să facă un gest oarecum similar, luându-și concedii de odihnă în campania electorală. Suspendați sau în concediu, șefii rămân șefi și sunt tratați ca atare de toată lumea. Nu de alta, dar toți știu că se vor întoarce și că dețin puterea reală în posturile de care refuză să se rupă definitiv, prin demisie, cum ar fi normal. Nimeni nu-i poate împiedica să treacă ori de câte ori doresc pe la instituțiile pe care le păstoresc (în numele partidului...) și să le traseze subalternilor ordine de acțiune cu substrat electoral: îl controlați pe ăla, îl verificați la sânge pe celălalt, îi amendați pe ăștia. În plus, au timp liber gârlă și pot ei înșiși să bată județul în lung și-n lat, punând câtă presiune vor pe toți cei de sprijinul (nu neapărat benevol!) al cărora au nevoie pentru a-și crește scorul în alegeri. Că doar nu vă imaginați că o să poarte la gât ecusoane pe care să scrie cu majuscule ”SUSPENDAT” sau ”CONCEDIU DE ODIHNĂ”.
          Doar electoratul poate, cum scriam și ieri, să sancționeze, la urne, o astfel de stare de lucruri. Ceea ce, desigur, nu se va întâmpla, alegătorii noștri fiind complet insensibili la abaterile, fie ele și flagrante, de la normalitate.

marți, 18 octombrie 2016

Solicitarea prefectului, normală! Noi? Suntem și noi ”normali”?


          Încă un gest de normalitate al prefectului Dan Nechifor: solicitarea explicită a demisiilor directorilor de instituții deconcentrate ale statului înscriși pe listele electorale pentru alegerile parlamentare. Firesc, demisiile ar trebui depuse înainte de începerea campaniei, astfel încât influența în sistemele pe care le conduc ale șefilor-candidați Mihaela Huncă, Marius Budăi, Costel Lupașcu sau Răzvan Rotaru să nu depășească flagrant granița profesională, derapând grosolan în zona partizanatului politic explicit impus subalternilor și nu numai.
         Cum spuneam, solicitarea prefectului este una perfect logică. Din nefericire, nu există, după știința mea, legi care să îi și oblige pe cei în cauză să demisioneze. Dacă vor dori să mimeze normalitatea, o vor face, dacă nu, nu! Iar pronosticul meu fără echivoc este că nu vor demisiona sau, în cel mai bun caz, nu vor demisiona decât cei care sunt plasați pe poziții eligibile, care le asigură fără dubii viitorul în forul legislativ național.
          Într-o societate cu uzul practicilor democratice, cei care ar juca la două capete, candidând pentru o funcție în parlament fără a renunța la pozițiile de conducători influenți în instituții ale statului, ar fi sancționați drastic la vot de alegători. La noi, nu prea e cazul să ne așteptăm la așa ceva. Oamenii își exprimă opțiunile electorale după cu totul și cu totul alte criterii, strict subiective (carisma personală a candidatului, bunăoară, sau simpla apartenență la un partid favorit), o dovadă stupefiantă fiind numărul mare de primari și consilieri locali și județeni condamnați penal definitiv, unii aflați chiar în spatele gratiilor, care au fost aleși în funcții la scrutinul local din această primăvară.
          Această realitate păguboasă se subscrie jalnicei concluzii generale că ”avem conducătorii pe care îi merităm”, aceștia fiind o reflexie fidelă a societății în ansamblu, cu numeroasele ei păcate și atât de puținele calități. Dacă odată și odată o majoritate a românilor va înțelege mecanismele jocului democratic, își va pricepe clar interesele și va proceda în consecință, partidele vor fi obligate să se reformeze. Dacă nu, vom continua să așteptăm (zadarnic, în imensa majoritate a situațiilor!) gesturile benevole de normalitate ale oamenilor politici și să ne plângem de pomană de jalnica prestație a clasei politice în ansamblu.

sâmbătă, 15 octombrie 2016

Scenarită, domnule, scenarită!


          Așadar, percheziții simultane ale DNA la Primăria Botoșani, Hotelul Rapsodia și locuința primarului Cătălin Flutur. Tema? Necomunicată oficial, dar, pe surse și prin deducție logică, nu poate fi decât relația cu Dănuț Prisacariu, afaceristul sosit pe cai mari în acest oraș în urmă cu vreun deceniu și dezumflat complet în ultimii ani, sub presiunea unor datorii uriașe. Ei, dacă atunci când a fost vorba de aleea mutată de pe B-dul Mihai Eminescu ori despre angajarea fiului la nu-ș' ce firmă de prin Iași scriam că sunt subiecte artificiale, de doi bani, acum lucrurile par realmente serioase pentru Flutur. Conform tradiției DNA, va dura, însă, mult și bine până vom afla cap-coadă povestea relației Flutur-Prisacariu și dacă ea cuprinde sau nu elemente necurate.
          Deocamdată, e interesant de observat cam cum se declanșează anchetele procurorilor pe aceste minunate meleaguri. Plecăm, desigur, de la premisa că instituțiile statului își fac treaba obiectiv, nefuncționând la apăsarea vreunor ”butoane” cu iz politic, cum tot încearcă să sugereze fel de fel de oameni naivi și rău intenționați, adepți ai teoriilor conspiraționiste. Să trecem, doar, în revistă niște fapte cât se poate de concrete, petrecute după un calendar foarte sugestiv în ultima perioadă:
1. În urmă cu două săptămâni a avut loc celebrul vot intern al liberalilor botoșăneni, cu rezultatele (surprinzătoare din multe puncte de vedere!) bine cunoscute.
2. Presat de vechii peneliști (care îl suspectau de blat cu aripa de sorginte pedelistă), Costel Șoptică optează, a doua zi după alegerile interne, pentru prima poziție la Senat, stârnind reproșul președintelui Cătălin Flutur, care afirmă ceva de genul: ”Nu așa ne-a fost înțelegerea. Mai vedem noi!”.
3. Absolut întâmplător, după încă două zile, presa centrală face cunoscut (în premieră!) că Șoptică este subiectul unei anchete de corupție privind utilizarea unor fonduri publice.
4. Întrebat de ziariști, imediat după alegerile din partid, despre materialele de campanie ale lui Cristian Roman, care sugerau că ar fi fost sprijinit ”pe față” de Flutur, acesta din urmă neagă vehement, dând de înțeles că Roman a acționat fără știrea și acceptul lui.
5. Imediat (din nou întâmplător!), în mass-media locală apare ancheta bine documentată a unor ziariști cu privire la modul în care Cristian Roman și-a pierdut de jure vila din Botoșani (ridicată dubios pe vremea când era prefect al județului), continuând, însă, să locuiască (de facto...) în ea.
6. Și, culmea coincidențelor întâmplătoare (superb pleonasm!), procurorii DNA efectuează taman acum perchezițiile la primărie, Rapsodia și locuința lui Flutur, cam la un deceniu după ce posibilul subiect al unei anchete s-a petrecut (sau nu!) faptic.
          Ciudate sau nu, acestea sunt evenimentele concrete petrecute sub ochii noștri. Coincidențele uluitoare pe care le poate oricine remarca ne-ar putea duce cu gândul la un război de culise între mai-marii PNL. Dacă am fi adepții teoriei conspirației, am putea specula că apropierea evidentă dintre Flutur și Roman din ultimii ani s-ar putea explica prin faptul că cei doi s-ar fi avut la mână reciproc, în toți acești ani, cu câte ceva, iar declanșarea jihadului fratricid a dus la coincidențele de ultim moment semnalate mai sus. Dar noi - nu-i așa? - nu credem cu atâta naivitate în astfel de scenarii, cu ”butoane” apăsate exact când trebuie.
          Tot așa, pur speculativ, ne-am putea duce cu gândul la faptul că, dacă scandalul ce se prefigurează pe tema relației Flutur-Prisacariu ar fi fost un ”buton” la îndemâna PSD-ului, atunci el ar fi fost apăsat încă din primăvară, înaintea alegerilor locale câștigate de actualul primar. Ei bine, nu! Atunci a fost declanșat doar ”butonașul” ridicol cu aleea de lângă Belvedere, singurul aflat în arsenalul social-democrat. Implicit, ”butonul” Prisacariu, apăsat acum, s-a aflat în altă parte... Dar și asta ar fi o speculație neavenită pentru niște cetățeni absolut responsabili ai unui stat de drept cum rar mai găsești altul pe lume!
          Nefiind adepți ai scenaritei de acest gen și crezând orbește în funcționarea impecabilă și obiectivă a instituțiilor statului, nu putem concluziona așadar că Flutur și Roman își plătesc acum cu furie polițe. Cum nu putem nici să legăm influența pe care cei doi ar avea-o în anumite zone - pe care le-am denumi tendențios, la o adică, ”panouri de comandă din umbră a României zilelor noastre” - de faptul concret că ambii se regăsesc pe lista ofițerilor în rezervă avansați spectaculos în urmă cu ceva ani, la secret, printr-o decizie politică și degradați ulterior, după ce cazul (de anvergură națională și cuprinzând multe nume grele) a fost scăpat în presă.
          Toate astea sunt, în concluzie, simple coincidențe. Raționamentele speculative bazate pe observații de acest gen, privind modul cum se petrec lucrurile în această zonă a puterii reale, sunt neavenite. Nu e vorba, deci, de niciun ”buton” și de nicio ingerință în funcționarea conform legii (și atât!) a instituțiilor de forță ale statului. Rușine să ne fie dacă, Doamne ferește, ajungem să ne gândim măcar la asemenea bazaconii, care n-au cum să se petreacă într-o minunată țară democratică precum a noastră!

joi, 13 octombrie 2016

Agaricii unei politici de doi bani


          Și cineva picat din Lună la Botoșani și-ar da seama, doar aruncând o privire pe știrile acestor zile, că vin alegerile. Agitația febrilă care i-a cuprins subit pe toți politicienii județului este un semnal cât se poate de limpede. Atacuri fratricide, declarații halucinante, migrări și traseism în regim de urgență, proteste asumate sau anonime, injurii și calomnii fără număr, scandal continuu, aranjamente de culise care se fac și se desfac de la o oră la alta, promisiuni deșănțate, amenințări scrâșnite, adică o întreagă gamă de reacții absolut neobișnuite pe timp de pace constituie cel mai bun indiciu că suntem în perioada (de război!) în care se taie în felii cașcavalul politic. Pe lângă toate aceste semnale clare din teren, hotărârea de guvern prin care a fost stabilită data alegerilor parlamentare pentru 11 decembrie are doar rolul unei palide informații colaterale.
          Așadar, scandal monstru peste tot, prin toate partidele botoșănene, pentru un loc cât mai sus pe liste. La liberali, un afiș anonim, pus în geamul sediului de cine știe ce frustrat ori poate, de ce nu, chiar de adversarii politici, reînvie problema, cât se poate de reală, a unității ”marelui PNL”. Ce unitate? Ce ”mare PNL”? Nici vorbă de așa ceva! Două-trei grupuri de interese puse forțat sub aceeași umbrelă, care nu se înțeleg și nu se vor înțelege niciodată în privința împărțirii sinecurilor, că altceva oricum nu îi interesează. Punct!
          Nici pesediștilor nu le-a mai ieșit, de data asta, manevra tradițională a punerii disciplinate a unei batiste parfumate pe țambalul nemulțumirilor uriașe din interior. Revolta celor care se consideră nedreptățiți și obiceiul fanariot al deciziilor luate exclusiv ”la centru”, eventual după niscaiva peșcheșuri primite discret de la pretendenții la un cin public, au dus la repetarea alegerilor interne. Când anume se va întâmpla asta și cu ce rezultate rămâne de văzut. Abia atunci vom putea deduce fără echivoc pentru ce ghiaur aborigen a hotărât sultanul Liviu Dragnea că trebuie repetat simulacrul electoral intern, astfel încât să i se facă loc pe o poziție eligibilă.
          Despre ALDE sau PMP nici n-ar mai fi nevoie să vorbim, șansele acestor entități ciudate de a accede în parlament fiind minime. Și, totuși, amploarea vânzolelii cu care se derulează evenimentele din aceste gășculițe poreclite formațiuni politice n-are cum să nu-ți sară în ochi. Personaje precum Liliana Mincă, Cornel Popescu sau Stelică Strugaru dau din coate să le fure în ultimul moment blidul (oricum sleit!) de sub nas celor care s-au oploșit mai demult, plini de speranță, la măsuța șubredă a politicii mărunte de pe aceste meleaguri.
          În tot acest peisaj, nimic nu are de-a face în vreun fel cu interesul real al oamenilor obișnuiți, al ”bizonilor” care urmează să fie ademeniți la vot cu fel de fel de vorbe goale, că de pomeni electorale palpabile nu mai poate fi vorba de frica procurorilor. Toată adunătura de indivizi care roiesc în jurul rahatului urât mirositor numit politică, râvnind la o aterizare cât mai aproape de vârful moțului, ignoră cu desăvârșire, dintotdeauna, calea normală de acces spre un loc sigur pe listele electorale: acțiuni concrete, derulate consecvent spre binele cetățeanului!
          Alegătorul ar trebui să știe că dacă cutare sau cutare politician nu va mai ajunge în parlament, atunci proiectul concret al acestuia privind cutare domeniu de interes real pentru orice român va fi abandonat. Mai mult sau mai puțin reușite, legile muncite timp de mai multe mandate în parlament de personaje din anii '90 precum Ticu Dumitrescu (creatorul CNSAS) sau Vasile Lupu (retrocedarea terenurilor agricole) au constituit motive clare, incontestabile, ca respectivii politicieni să aibă asigurată o poziție în forul legislativ al țării. Cu ce proiecte de acest gen putem lega numele pretendenților botoșăneni actuali la un mandat în Senat sau Camera Deputaților? Cu niciunul pentru niciunul dintre cei în cauză! În lipsa unor astfel de obiective concrete, pentru care să se lupte în legislativul românesc, punându-și la bătaie întreaga carieră publică, micuții noștri agarici își sparg capetele între ei, păruindu-se jenant strict pentru propria căpătuială personală.

duminică, 9 octombrie 2016

Drum bun, cale bătută!


          În spatele ușilor închise (nicio surpriză!), și-au desemnat și social-democrații botoșăneni listele de candidați pentru Parlamentul României, liste ce îi vor fi trimise tătucului Liviu Dragnea spre blagoslovire. Știute fiind numele aspiranților din PSD la fotoliile de parlamentari, listele nu arată foarte rău. Adică, în traducere liberă, se putea mult mai rău de atât! Până la urmă, nicio surpriză privind opțiunile stângii botoșănene. Singurul nemulțumit după anuțarea nume(re)lor câștigătoare la extragerea de tip 5 (eligibili) din (aproape) 40 de aspiranți inițiali a fost ex-ul (”ex” la toate capitolele!) Ovidiu Portariuc: ”Sunt dezamăgit că nu au putut veni candidații în fața colegilor să se prezinte, să spună ce au făcut și ce vor să facă”. Na! O fi omul dezamăgit, deși, cel puțin în cazul lui, nu mai era deloc necesar nici să se prezinte sau să spună ce a făcut, că știa toată lumea că absolut nimic, și nici să povestească despre ce vrea să facă de-acum încolo, că, dacă o mână de pensionare băștinașe l-au mai crezut în primăvară, la locale, bunii săi tovarăși din partid știu mai bine ca oricine cât preț pot să pună pe vorbele lui!
          Așa că, nenea Ovidelu', la revedere, drum bun și cale bătută, oricare îți imaginezi tu că poate fi aceea! Șansei uluitoare de a fi un tânăr politician și om de administrație de succes i-ai dat cu piciorul, ignorând toate semnalele care ți-au fost trasmise, patru ani la rând, de toată lumea. Pardon, de toată lumea, mai puțin Cosmin Andrei și Mihai Tincu... Stai fără grijă, nu plânge nimeni, dar absolut nimeni, nici măcar ăia doi, după tine. Nici chiar băbuțele pe care le-am amintit mai devreme, ultimele pe care le-ai mai făcut din voce în penibila ta carieră publică.

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Popescu, dublu impact: Omul și Personalitatea


          Campion absolut la proba neolimpică de orientare viteză, Corneluș Popescu s-a oploșit rapid într-un partiduleț de buzunar, singurul la care a mai găsit liber locul din fruntea listei de candidați la alegerile generale din decembrie. Dorind, probabil, să fie ironic cu foștii colegi liberali, (încă) senatorul sulițean le-a tras din nebăgare de seamă două scatoalce strașnice peste bot noilor săi tovarăși de drum politic, din PMP: ”PNL-ul este plin de oameni și personalități”, a perorat acid Corneluș. Carevasăzică, pe cale de consecință logică, prin PMP cam bătea vântul la acest capitol, așa că, iată, ”omul și personalitatea” Popescu s-a milostivit (de fapt, mai corect, ”s-au milostivit”, că este doi!) să umple vidul de competență și valoare, în așteptarea, desigur, a unei noi minuni la redistribuirea voturilor.

FOTO: Personalitatea Corneliu Popescu din Senatul României, primind telefonic felicitări de la omul simplu Cornel Popescu, din Sulița, județul Botoșani, pentru transferul fulger la PMP.

joi, 6 octombrie 2016

Tentația unei corelații forțate. Sau nu!


          Tare-mi vine să leg între ele - absolut artificial, doar așa, de amorul jocurilor de cuvinte - două enunțuri care, de fapt, nu au nicio legătură unul cu altul. Primul descrie cât se poate de inspirat, pe un site local, isprava Lilișoarei Mincă, ajunsă la al șaselea partid în doar câțiva ani: ”Traseista de serviciu, numită președinte la ALDE Botoșani”. Al doilea, valorificând cumva imaginea de ”traseistă”, e celebra zicală a României ultimului sfert de veac: ”Politica e o curvă”. Dar mai bine o las baltă și nu mă mai apuc să trag (false?) concluzii acuma...

Rupți de realitate!


          Fiind construite și funcționând pe principii tot mai îndepărtate de ceea ce înseamnă normalitate, bună credință, moralitate, meritocrație sau dorință de punere în slujba intereselor comunității, partidele noastre sunt, la această dată, complet rupte de realitate. Cel mai recent și elocvent exemplu că aceste structuri nu au nicio legătură cu rolul lor teoretic într-o democrație (în societate, în general) l-au oferit liberalii botoșăneni. Aceștia și-au votat candidații pentru parlament după legi interne (nescrise, desigur!) numai de ei știute, care țin cont de fel de fel de relații și interese personale, numai de imaginea publică a celor în cauză nu! Altfel spus, părerea cetățenilor - adică a celor de la care își așteaptă voturile și în slujba cărora, chipurile, se află oamenii politici - pur și simplu nu a contat.
          Așa se face că pe locurile considerate eligibile au fost desemnați de organizația botoșăneană (și încă nevalidați de conducerea centrală...) patru membri ai PNL, dintre care doar unul singur, Cristian Achiței, ar avea șanse să se situeze în preferințele electoratului din acest județ. Ceilalți trei, Costel Șoptică, Cristian Roman și Mirela Saucă, au fost deja invalidați de alegători, într-o formă sau alta, în precedentele confruntări electorale. Dar, iată, asta nu a contat pentru cei aproape 500 de delegați liberali care și-au exprimat opțiunile prin vot.
          Înainte chiar ca listele să fe definitivate și oficializate, PNL Botoșani începe să plătească autismul de care a dat dovadă. Costel Șoptică, marele câștigător al competiției interne de acum câteva zile, se află în mijlocul unui scandal de corupție de proporții, legat de modul în care firmele pe care le controlează s-au ”lipit” de bani publici în ultimii ani. Și, dacă la vârful partidului un Vasile Blaga a făcut pasul înapoi la interval de o oră după ce numele său a fost asociat cu un astfel de scandal, în cazul lui Șoptică nu putem să avem astfel de așteptări. Deja am auzit voci ale membrilor PNL care se raportează strict formal la criteriile de integritate ale partidului și care spun că preferatul liberalilor botoșăneni la votul intern este doar ”cercetat” în dosarul de corupție, nefiind încă ”suspect” sau ”acuzat” oficial. Că acest criteriu nu are nimic de a face cu percepția oamenilor obișnuiți, adică cu imaginea publică a lui Șoptică, nu pare a interesa pe nimeni. La fel cum nu a interesat pe nimeni că un condamnat definitiv precum Verginel Gireadă a ajuns să reprezinte partidul timp de patru ani în calitate de deputat, iar acum se laudă din nou în gura mare că ”și-a aranjat apele” la București. Cu ce costuri electorale? Am tot văzut la precedentele alegeri și, cu siguranță, dacă lucrurile rămân așa, vom vedea și la cele din 11 decembrie.
          Mă refer la situația din PNL-ul local doar pentru că aici s-au produs ultimele evenimente relevante mediatic. Lucrurile nu sunt cu nimic diferite la PSD, partid condus la nivel national de un personaj condamnat definitiv de justiția acestei țări și unde organizația județeană a fost ”decapitată” de procurori după implicarea într-un alt scandal de corupție a fostului președinte, deputatul Andrei Dolineaschi. Mai abili în mascarea scandalurilor interne, mai puțin guralivi în fața presei, mai disciplinați și mai organizați, pesediștii au fost, însă, de-a lungul timpului capabili să prostească electoratul cu mai mare ușurință, mutând atenția publică spre cu totul alte zone. Relativul lor succes înregistrat în județ în fața adversarilor de dreapta este, însă, până la urmă, doar o consecință a faptului că nici ceilalți nu s-au dovedit a fi cu ceva mai breji. Dimpotrivă! Altfel, victoriile stângii ar fi fost imposibile, în ciuda disciplinei interne de tip militar din PSD.
          Până când listele de candidați ale celor două partide mari nu vor fi bătute în cuie, oportunitatea unui început de reformă reală în privința calității liderilor pe care ni-i propun cu prilejul alegerilor parlamentare nu este încă ratată. Dacă una dintre formațiuni va reuși să vină cu oameni de calitate pentru parlament, cealaltă va fi obligată să se alinieze la standarde mai apropiate de dorințele cetățenilor. Să sperăm, așadar, într-o minune care să reseteze în viitoarele săptămâni tradiționalele jocuri politicianiste din trecut!

marți, 4 octombrie 2016

Slavă Domnului, am scăpat de penibilele liste pesediste ”ale rușinii”


          Când electoratul îi trimite prin vot în opoziție, iar adversarii doresc să își exercite puterea dată de deținerea majorității, politicienii noștri dragi lipsesc de la ședințe, fie în parlament, fie prin consiliile locale sau județene. În acest fel se ajunge - acolo unde majoritatea nu este deținută suficient de confortabil de cealaltă tabără - la lipsa de cvorum, iar activitatea respectivului for este blocată.
          La Botoșani, au făcut așa liberalii, înainte de alegerile locale din 5 iunie, când pesediștii erau majoritari în consiliul municipal (deși susțineau mereu contrariul, mințind cu seninătate). Este rândul socialiștilor să absenteze în masă pentru interese politicianiste, mai exact de menținere în funcții de conducere, respectiv de controlare a concursurilor de directori de școli, în folosul propriilor membri sau simpatizanți.
          Și în cazul unora, și în cazul celorlalți, blocarea artificială a unor hotărâri legale și chiar necesare cetățenilor a fost sau, după caz, este în această perioadă un demers condamnabil. Interesele politice nu pot prima în fața celor ale comunității sau chiar în fața legii. Oamenii politici, liberali sau social-democrați, văd, însă, lucrurile altfel, sfidând sistematic populația ori de câte ori le pică bine să facă acest lucru.
          Și, totuși, o diferență între cele două tabere există. Cel puțin până în prezent, liberalii s-au abținut de la gestul abject, de un populism grețos, decupat din manualele de demascare stalinistă, de a face ”liste ale rușinii”, pe care să le expună oprobriului public. Ne amintim cu toții, desigur, de episoadele penibile de acest gen, exersate în câteva rânduri de oamenii vechii administrații a lui Ovidiu Portariuc, care, iată, fac în aceste zile exact același lucru pe care îl puneau la zid mai deunăzi, înfierându-l cu mânie proletară. Nici peneliștilor nu le-ar fi greu să pună pe ordinea de zi a uneia din ședințele la care știu că pesediștii nu vor să participe un proiect de genul aprobării subvențiilor pentru căldură sau a premiilor pentru nu știu ce elevi sau pensionari, după care să le pună pozele consilierilor de stânga pe o foaie neagră pe care s-o poreclească ”lista rușinii”. Spre lauda lor, cel puțin deocamdată ne-au scutit de repetarea momentelor libidinoase de acest gen.

luni, 3 octombrie 2016

Pesediștii își pot freca mâinile: liberalii și-au votat, în stil propriu, candidații


          Liberalii aborigeni au cam hotărât cine vor fi cei care vor ocupa pozițiile eligibile pe listele lor electorale. Dacă și Alinuța de la București validează opțiunile rezultate în urma votului de sâmbătă, vor ajunge cu siguranță să reprezinte județul Botoșani timp de patru ani Costel Șoptică, în calitate de senator, și doi Cristinei, Achiței și Roman, ca deputați. Al treilea mandat de deputat, pe care ar urma, teoretic, să și-l adjudece Mirela Saucă, e discutabil dacă va mai ajunge tot în ograda peneliștilor, în condițiile în care nemulțumirile din partid riscă să ducă la neimplicarea în campanie a multor membri importanți pe partea de organizare.
          Dacă e să mă întrebați pe mine (asta se traduce, pentru cârcotașii de serviciu, prin asumarea și atenționarea cititorilor asupra unui punct de vedere SUBIECTIV!), doar Achiței ne-ar putea oferi surprize plăcute prin prestația sa în parlament. De la Roman și Șoptică eu unul nu am niciun fel de așteptări pozitive, deși mi-ar plăcea, absolut sincer, să mă înșel.
          În aceste condiții, dacă punem în balanță și ”cutremurul” Blaga, înregistrat la centru, tind să cred că liberalii vor bifa la alegerile din 11 decembrie un scor foarte slab, poate chiar catastrofal, la Botoșani. Cei care își pot freca mâinile de bucurie sunt, desigur, pesediștii, care mai trebuie doar să dovedească un strop de abilitate în definitivarea propriilor liste electorale pentru a câștiga detașat supremația politică în județ.
          Nemulțumirile uriașe stârnite în PNL de votul de sâmbătă sunt absolut de înțeles, în condițiile în care echilibrul dintre părțile componente ale angrenajului politic de dreapta a fost distrus: foștii liberali au un singur om ”în cărți” pentru parlament, iar ex-portocaliii (inclusiv pribegii nimănui, nevotați de nimeni în 2012 și 2014, de la răposata Forță Civică) au doi sau chiar trei. Implicarea partizană a președintelui Flutur, cel care trebuia să asigure echidistanța propriei poziții, va avea, la rându-i, efecte negative în ”noul și marele PNL”, care riscă, una peste alta, să ajungă sub scorul matematico-electoral de mai ieri al fiecăreia din aripile sale. Ceea ce, până la urmă, e corect, în politică neputând să culegi (decât cu titlu de excepție, prin cine știe ce strategii SF) decât ceea ce semeni!

duminică, 2 octombrie 2016

Dragoste de jandarm


          După bătaia încasată (la propriu!) la Botoșani de suporterii suceveni în pauza meciului de handbal CSU Suceava-HC Vaslui, bătaie devenită celebră grație filmărilor realizate cu telefonul mobil de unul dintre cei implicați, jandarmeria s-a simțit obligată să lămurească situația printr-un comunicat de presă. Pasajul cel mai relevant din zicerea jandarmilor explică fără echivoc cum a stat treaba: ”Suporterii suceveni au devenit agresivi la adresa forțelor de ordine, impunându-se folosirea spray-urilor iritant-lacrimogene pentru îndepărtarea acestora și evitarea producerii unor acte de violență, fără a fi folosite alte mijloace de intervenție”.
          Acuma totul e cât se poate de limpede. Parcă văd: vinovați au fost exclusiv răulenii ăia de suceveni, care i-au agresat pe pașnicii oameni în uniformă aborigeni, puși acolo ca să-i ocrotească. Surprinși neplăcut de ingratitudinea celor cu care tocmai încercau să se împrietenească pe viață, dar cu multă-multă blândețe, ba chiar cu duioșie în unele momente, jandarmii noștri și-au scos odorizantele personale de prin buzunare și i-au șpreiat puțin pe bucovineni, transpirați pesemne pe la subțiori după o deplasare așa de obositoare. Excesiv de sensibili la gesturile absolut prietenești ale jandarmilor, sucevenilor a început din senin să le curgă sânge din cap, murdărind dușmănos uniformele proaspăt spălate și perfect călcate (pe dungă!) ale bravilor oameni ai legii. Spre onoarea lor, aceștia nu s-au supărat deloc, ba chiar au promis că-și vor curăța singuri-singurei hăinuțele, ca să fie apți de un nou colocviu amical la următoarea partidă.
          Ei, ăsta da comportament exemplar! Ca să nu mai spun că imaginile filmate și comunicatul jandarmeriei se pupă perfect, orice suspiciune de violență excesivă și nejustificată fiind eliminată! Mai rămâne doar ca un grup de cercetători britanici să ne ofere explicația științifică pentru minunea prin care și-au dat drumul la sânge subit sucevenii, dar astea sunt detalii nesemnificative și tendențioase.