vineri, 12 februarie 2016

Cronica unui mandat eşuat


          "Botoşani, patru ani irosiţi - Cronica unui mandat eşuat". A ce sună asta? Exact! A titlu de carte. Voi face pe dracu-n patru să o scriu şi s-o fac să apară la timp! Mi se pare că e datoria mea de botoşănean responsabil să "produc" această carte în timp util. Adică până la alegerile locale!
          Prea mizează, la fiecare scrutin, toţi jegoşii din politică pe memoria scurtă a electoratului. Gata cu bla-bla-urile politicianiste! Trecem în revistă, episod cu episod, isprăvile din ultimul mandat ale iresponsabililor care doresc să se perpetueze la putere, evaluăm dezastrul şi urmările sale dureroase asupra fiecăruia dintre noi şi, cu eventualul sprijin al unor sponsori DIN AFARA POLITICII (ori, dacă aceştia nu s-or găsi, pur şi simplu printr-un credit personal care să acopere costurile!!!), mă voi asigura că viitoarea carte va fi distribuită gratuit tuturor botoşănenilor în această primăvară.
          Dacă acest demers va avea sau nu vreun efect... habar n-am. Şi, sincer (poate puţin paradoxal...), nici nu mi se pare cel mai important lucru. Din punctul meu de vedere, uşor egoist, dacă doriţi, cel mai important e că eu însumi voi avea sentimentul confortabil al unei datorii împlinite. Datorez acest efort comunităţii din care fac parte. Oamenii din jurul meu, prietenii mei, copiii mei au dreptul să nu le fie confiscat viitorul prin manevrele mizerabile ale unor incompetenţi preocupaţi doar de propriile lor interese! Sau, dacă acest lucru totuşi se va întâmpla, să nu poată spune nimeni niciodată că nu a ştiut ce face, ce... votează!

P.S.: Fireşte, vor urma cazane de zoaie ce îmi vor fi aruncate în cap de cei vizaţi, care vor bate câmpii pe tema "cumpărării" mele de către "cealaltă parte" (cam ca o halcă de carne din piaţă, nu???) etc, etc. Sunt deja obişnuit cu categoria "pragmaticilor" care refuză să conceapă că (mai) poate exista cineva în ziua de azi care să îşi asume dezinteresat o poziţie tranşantă sau să întreprindă un demers civic doar pentru că simte că aşa e corect şi moral! Na, ştiu ce urmează şi... asta e! Mă voi strădui să îi ignor cu cât mai multă graţie pe respectivii, transmiţându-le oricum (anticipat, iată!) toate "felicitările" cuvenite doar scumpelor lor mămicuţe.

joi, 11 februarie 2016

Mintea de pe urmă a... pesedistului


          "Dacă mă daţi afară, candidez!". E mesajul foarte-foarte tare al prefectului Costică Macaleţi transmis tuturor celor care i-au cerut demisia pe motivul apropierii de PSD. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, mandatul de reprezentant al guvernului exercitat de Macaleţi în ultimii ani, fără a fi unul perfect, a fost cu mult mai echilibrat decât exhibiţiile groteşti şi abuzurile de putere ale predecesorului său, Cristian Roman. Nu e Macaleţi omul care să calce în picioare pe cineva doar pentru a face pe plac partidului din care provine. Dar nu despre asta vreau să scriu acum.
          Declaraţia prefectului m-a făcut să visez că PSD-ul chiar ar putea să ne ofere un candidat normal pentru poziţia de primar al Botoşanilor în următorii patru ani. Ovidiu Portariuc este, cum am scris de atâtea ori (şi mi se pare că am şi demonstrat cu sute de argumente!), o variantă realmente catastrofală pentru acest oraş. Există chiar o majoritate a pesediştilor care realizează handicapurile majore ale actualului edil şi care, deşi nu îndrăzneşte să se exprime, ar achiesa cu bucurie la orice alternativă de candidat.
          Costică Macaleţi ar putea fi, cum am spus, un astfel de candidat pentru PSD. Poate cel mai bun! La fel cum şi fostul primar Florin Egner ar avea şanse mai mari în competiţia electorală din această primăvară, în ciuda apetitului pentru minciuni (mai nevinovate, oricum, decât ale lui Portariuc...), demonstrat chiar de porecla cu care s-a ales după primul său mandat: Pinochio. În fine, chiar şi senatoarea Doina Federovici, măcar prin hărnicie, dacă nu şi prin alte calităţi, s-ar putea dovedi o variantă de succes pentru social-democraţi.
          Probabilitatea ca pesediştii înşişi să se dovedească suficient de responsabili pentru a nu ni-l mai impinge în faţă încă o dată pe Portariuc este, însă, din nefericire, foarte redusă. După colapsul cu conotaţii penale al lui Andrei Dolineaschi (apropo, cât tupeu îţi trebuie să discuţi despre corupţie, arătând cu degetul spre adversari, când ai în dulap scheletul proaspăt - sic! - al propriului tău lider din ultimii patru ani!!!), după ieşirea din schema a lui Dolineaschi, aşadar, Portariuc a fost lăsat singur-singurel la butoane. Pe cale de consecinţă logică, într-un partid total nedemocratic cum este PSD-ul nimeni nu va îndrăzni să pună măcar în discuţie slăbiciunile arhicunoscute ale actualului primar. Deci... să nu ne iluzionăm! Abia după ce Portariuc îşi va rupe gâtul, pierzând alegerile, pesediştii vor redeveni subit curajoşi şi se vor debarasa de el, aruncându-l ca pe o măsea stricată.