joi, 28 februarie 2013

Nimic nou sub soare!



          Zgomotul păliturilor cu cărămida în piepturile mai mult sau mai puţin păroase ale primărelului Porty şi deputatului Dolly, executate cu mult aplomb, mai deunăzi, după întâlnirea cu ministrul Apărării, Mircea Duşa, a zgâriat, printre altele, urechiuşele sensibile ale fostului primar, Cătălin Flutur. Asigurările date de cei doi pesedişti, cum că terenul deţinut pe la marginea Botoşanilor de MApN va fi cedat municipalităţii în doi timpi şi trei mişcări, nu reprezintă, în niciun caz, vreo noutate absolută. Şueta în trei Duşa-Portariuc-Dolineaschi este a 'n-şpea bodogăneală de acest gen din acest mileniu, după cum ne povesteşte Flutur. Ba chiar, cea mai "productivă" întâlnire MApN-Botoşani s-a soldat, în vara lui 2011, cu semnarea unui document despre minunatul transfer de terenuri. Rezultatul concret? Zero barat!
          Aşa că, dragă Ovidelu', până la proba contrarie, şi de această dată avem de trecut în "palmaresul" realizărilor lu' matale fix nişte vorbe goale despre ce frumos se vor ridica, odată şi odată, mândreţe de bloculeţe ieftine pentru tineretul aborigen, pe imaşul armătii! Pardon, armatei. Până una, alta, când mai ai chef, poţi să-l mai inviţi pe la noi, pe la ţară, pe Răducu Mazăre ca să vă mai jucaţi frumuşel în iarbă de-a ctitorii naţiei, înarmaţi cu câte un cancioc plin cu mortar. Că asta se poate. Numai ai grijă să-i pregăteşti şi junioarele aferente, de pe la partid, că ăla se plictiseşte repede...

miercuri, 27 februarie 2013

Iar abureala aia cu "Earth Hour"...



          Cică municipiul Botoşani s-a calificat în finala unei bâzdâgănii numite Earth Hour (Ora Pământului) 2013, despre care eu n-am priceput absolut nimica niciodată. Ştiu doar că e ceva cu mediul şi că-i mare şmecherie dacă stinge toată lumea din târg lumina din casă, simultan, timp de o oră. Ca să nu mor complet prost, aş vrea şi eu să mă lumineze cineva odată şi-odată: care-i faza cu Earth Hour-ul ăsta? Ce-avem de câştigat noi, botoşănenii, concret, dacă ne declară "ăia" (habar n-am cine-s "ăia", dar tre' să fie unii care se joacă de-a jurizarea la faza asta...) Capitală Earth Hour?!? Ne finanţează careva vreun proiectuleţ, oricât de nesemnificativ, pe chestia asta? Bagă vreo entitate de asta, misterioasă, măcar un euro în Botoşani dacă stingem becurile mai cu foc decât cei din Timişoara??? Să-mi trag basca dacă pricep ceva...
          Că, dacă-i aşa, numai o etichetă de genul "oraş verde" sau altceva de genul ăsta, din punctul meu de vedere este... fix pix! O prosteală fără absolut niciun sens! Dacă e să demonstrăm nu-ş' ce solidaritate, măcar s-o facem pentru ceva concret, nu pentru abureli din ciclul încălzirii globale şi al tuturor celorlalte SF-uri care ni se tot vântură (artificial!) prin faţa ochilor în ultimii ani. De pildă, nu mi s-ar părea deloc lipsit de interes ca, în loc să ne irosim timpul şi preocupările cu gogomănii gen Earth Hour, să punem mână de la mână şi să facem niscaiva acţiuni comune, solidare, chiar spectaculoase dacă trebuie, pentru a-i trage de mânecuţă pe politicienii noştri mincinoşi cu privire la nevoia noastră stringentă de drumuri! Aşa, că, vezi bine, se topeşte accelerat calota glaciară nu ştiu pe unde... mă doare-n cot! Nu sting niciun beculeţ, nimica! Iaca, ultima mea grijă...

marți, 26 februarie 2013

Doiniţa îl susţine pe Dolly



          Când nu face interpelări populiste prin parlament, Doiniţa Federovici - probabil de plictiseală - prinde a trimite comunicate de presă ziariştilor cu tot ce-i trece ei prin cap. De pildă, se apucă să susţină fel de fel de fenomene la care nu se aşteaptă absolut nimeni de pe planetă, cum ar fi: "să ningă iarna!", "să cadă toate obiectele în jos, nu în sus!", "să fie bine, nu rău!" ori "să ajungă Andrei Dolineaschi preşedinte la PSD Botoşani!". Da, v-aţi prins, ultimul comunicat ne oferă fix surpriza de proporţii a susţinerii de către senatoarea PSD a candidaturii mieluşelului Dolly. Gata, de-acuma-ncolo dorohoianul şi-a luat de-o grijă: chiar va ieşi preşedinte al pesediştilor botoşăneni, dacă-l susţine Doiniţa. Parcă văd că mâine-poimâine, de bucurie, aruncă şi el o bombă şi îşi anunţă oficial candidatura, nu altceva!

Orbecăiala pedelistă



          Degringolada ce a cuprins PDL-ul după dezastrul din anul electoral 2012 este departe de final. Febra alegerilor centrale, în care două grupări (una pro şi cealaltă anti-Băsescu), mascate în trei sau chiar patru "moţiuni" se bat pentru Dumnezeu ştie ce (!), face ca orbecăiala să continue. Filialele judeţene şi-au amânat neplăcutele "analize" post-electorale, rămânând practic blocate în miezul problemelor devoalate de alegerile locale şi parlamentare. Şi, aşa cum o arată din plin recentul interviu al liderului botoşănean Cătălin Flutur, nicio luminiţă nu se arată la capătul tunelului!
          Două pasaje din interviul lui Flutur mi-au atras atenţia în mod deosebit. În primul rând cel în care omul descrie hemoragia continuă de "cadre" portocalii: "Să ştim exact cine a rămas membru al partidului, cine doreşte să meargă în continuare şi cine are puterea de a face opoziţie. Dacă sunt persoane care doresc să plece din partid, în proporţie de peste 90% sunt oameni care au venit atunci când partidul era la putere şi, eventual, au avut vreun fel de beneficiu". Asta-i tare rău de tot! Pedeliştii nici măcar nu mai ştiu acum câţi mai sunt prin partid! Ca după război...
          Al doilea fragment relevant e cel în care Flutur încearcă să facă un soi de proiecţie spre viitor. Aşadar, pleacă de la premisa că acel viitor al PDL-ului există, ceea ce este, oricum am da-o, un important pas înainte: "Nu am continuat analiza în cadrul organizaţiilor. (...) Trebuie să vedem care este conducerea partidului, după care trecem la problemele din fiecare organizaţie. Vrem să vedem şi care este linia impusă de noua conducere a partidului. (...) Orice acţiune a noastră trebuie coroborată cu acţiunea la nivel central. Noua conducere a partidului va trasa nişte linii. Nu putem lua o decizie la Botoşani, iar la Mehedinţi altă decizie. Este corect să păstrăm o linie a partidului".
          Mie mi se pare că acest ultim pasaj arată, fără tăgadă, că PDL-ul n-are nicio şansă să se reformeze de-adevăratelea! Cătălin Flutur - şi el este un politician cerebral! - spune de vreo trei ori despre "liniile" pe care le va trasa viitoarea conducere centrală. Adică, foarte pe scurt, partidul va funcţiona, şi în opoziţie, tot "de sus în jos", membrii simpli, cu opiniile lor cu tot, fiind absolut nesemnificativi în luarea deciziilor. Ce hotărăşte "centrul", aia e! Jalnic, din punctul meu de vedere! Nu că în alte partide ar fi altfel, însă chiar cred că în politica românească va reuşi să puncteze temeinic, pe termen lung, abia acea formaţiune care va reprezenta efectiv punctele de vedere ale "bazei", ale celor din teritoriu. Dacă se merge în continuare pe principiul liderilor-dictatori, care pun mâna pe riglă şi se-apucă de trasat "linii" pentru toţi...

duminică, 24 februarie 2013

"Seniorii" PSD, făcuţi cu ou şi cu oţet de juniori



          Agitaţie mare la pesediştii noştri dragi, roşii în obrăjori şi nu numai! Alegerea noului preşedinte al organizaţiei municipale de tineret s-a dovedit a fi prilejul cel mai nimerit pentru un lung şirag de declaraţii nostime. Mi-a plăcut un fragment din discursul lui Răzvan Rotaru, care continuă să fie, prin sinceritate, cel mai bun comunicator al socialiştilor botoşăneni de toate vârstele, unul dintre foarte puţinii (dacă nu singurul!) care a scăpat de molima aia îngrozitoare a limbajului de lemn: "Fiţi ca o familie, nu vă loviţi pe la spate, pentru că cele mai frumoase momente aici le trăiţi, la organizaţia de tineret. Când ajungeţi la seniori, vor interveni lupte grele. Aşa că staţi la tineret, pentru că aici bătălia nu este pentru funcţii prea mari!". Buuun! Ia să vedem, ce-avem noi aicea? Păi, avem descrierea sumară a viesparului pesedist, cu "lupte grele" şi "bătălii pentru funcţii prea mari". În fond, nimic nou sub soare, dar sună bine când o spune pe şleau cineva din interior, care ştie foarte bine cum stă treaba cu datul la gioale.
          În altă ordine de idei, mi se pare extrem de amuzant că tinerilor pesedişti a ajuns să le dea sfaturi - ba chiar cu un soi de autoritate, aşa, care autoritate nu ştiu de unde vine şi pe ce se bazează, dincolo de sforăriile de culise care l-au propulsat în partid... - juniorul Ovidelu' Portariuc, primăruţul Botoşanilor. Printre altele, fără să vrea, şi el a descris, fie şi indirect, cam ce se întâmplă cu un pesedist obişnuit când ajunge senior. Ia să vedem! Aşadar, Portariuc: "Rămâneţi curaţi, rămâneţi tineri şi atunci veţi schimba cu adevărat clasa politică, atât de la noi din judeţ, cât şi la nivel naţional! Nu uitaţi cine sunteţi acum şi cum sunteţi acum şi ţineţi minte greşelile predecesorilor, pentru a nu le repeta!". Nu că-i sugestiv? Pesediştii sunt nişte oameni foarte buni şi curaţi de felul lor, câtă vreme sunt tineri. Aceia dintre ei care sunt scutiţi de îmbătrânire n-au de ce să-şi facă griji. Pe toţi ceilalţi îi paşte, însă, treaba cu imposibilitatea de "a schimba clasa politică" şi de a se rupe de "greşelile predecesorilor". Cam aşa mă gândeam şi eu: "Rămâneţi tineri şi atunci veţi fi cei mai tari din parcare! Dacă nu vă iese experienţa asta banală, cu tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, atunci asta e, veţi fi la fel ca naşparliii ăia de seniori!".
          Şi, pentru că veni vorba de seniori, se cuvine să menţionăm şi reîntoarcerea în partidul mamă, tată şi verişor de-a' doilea a marelui fiu rătăcitor Pinochio, alias Buratino, alias Floriiiiiiiiin Simioooooon Egner. Să vezi de-acuma-ncolo ce gogoşi ne toarnă ăştia!

sâmbătă, 23 februarie 2013

Poliţişti, sereişti, incendieri...



          Am aflat, mai deunăzi, cam ce îi împiedică pe poliţiştii botoşăneni să fie eficienţi: ba că elevii şcolilor şi liceelor nu au uniforme distinctive, ba că există chioşcuri în preajma unităţilor de învăţământ, chestii din astea. Tot nu ştiu, însă, cam ce le-ar trebui ca să prindă piromanul care incendiază (la comandă?!?) maşinuţe prin târg. Să tot fie deja vreo 10 maşini de lux care au ars în ultimele luni, toate aparţinând unor personaje relativ importante (oameni de afaceri şi nu numai), iar bugetarii noştri cu şapcă şi vipuşcă se fac că plouă. Cinstit şi normal e să-i pomenim în acest context - al incapacităţii demonstrate! - şi pe super-meseriaşii de la SRI, care ştiu să ne asculte telefoanele, başca să ne monitorizeze activităţile pe net (cu spartul corespondenţei cu tot!), dar ridică graţios din umeri când ar trebui să furnizeze informaţii despre individul sau gaşca de indivizi care incendiază maşinelele de mers pe drum.
          Aşa că, băi, aceştia, jmecherii lui peşte, care ştiţi voi să faceţi poliţie politică şi toate alea nelegale, fără niciun mandat de la judecător, ia mai puneţi, băăă, mână de la mână şi apucaţi-vă să-i prindeţi pe ăia care chiar fac nasoale prin zonă!

Gata cu încrucişarea liberală de copchii!



          Încrucişarea copchiilor de deputaţi botoşăneni a luat sfârşit. Cel puţin pe jumătate! Răzvan, puştiul deputatului Costel Şoptică, şi-a dat demisia din jobul căpătat pe lângă celălalt deputat liberal botoşănean, Verginel Gireadă. Fata lui Gireadă mai aşteaptă, fiind probabil de neînlocuit la cabinetul parlamentar al lui Şoptică senior.
          Finalul (fericit, ca-n basmele lui Petre Ispirescu!) şmenozelii se datorează, desigur, prezentării în mass-media a întregii poveşti, preluării ei de către Institutul de Politici Publice şi sesizării simpaticei de ANI-şoara. Că, altfel... să fim serioşi! Ceea ce nu pricep eu nicicum este motivul pentru care a mai simţit nevoia juniorul demisionar al lui Şoptică să se bage în seamă cu un comunicat referitor la plecarea lui din cabinetul lui Gireadă. Nu putea să-şi vadă de drum şi atât? Că, aşa, iar s-a pus pe enervat electoratu', pozând în victimă. Haide, băi... Ia să vedem o mostră!
          Grăieşte Răzvănel Şoptică aşa: "Retoric, însă, nu pot să nu întreb, probabil şi în numele altor tineri din generaţia mea, ce şanse de a începe o carieră mai are un tânăr în România contemporană, dacă în situaţia particulară aprig discutată în presa ultimelor zile (situaţia "încrucişării de copchii" Gireadă-Şoptică - n.n.) nimeni nu a pus în balanţă faptul că sunt student în anul doi la Facultatea de Arhitectură Cantacuzino Iaşi, că sunt posesor al certificatului ECDL Core, al certificatului de competenţă lingvistică eliberat de University of Cambridge sau că am absolvit Colegiul Naţional AT Laurian secţia matematică-informatică, ci doar calitatea mea de a fi fiul tatălui tău".
          Băi, Răzvănele, hai să ne lămurim cum e cu fazele astea! Eu unul pot fi convins că tu eşti realmente un tânăr capabil, care îşi va demonstra cândva propriile calităţi, preferabil prin forţe proprii şi nu proptindu-se vârtos pe influenţa şi paralele lui tăticu'. Dar de aici până la a te face că nu vezi că în acest caz e vorba doar de faptul că eşti fiul lui taică-tu' e cale lungă. Mai taie şi tu din vrăjeala cu "tinerii din generaţia mea", că nu despre asta-i vorba!
          Nimeni n-a ţinut cont de senzaţionalele tale patalamale de până acum? Care anume, că nu pricep foarte exact? "Calitatea" că ai început acum (abia) anul doi al unei facultăţi este, evident, extrem de puţin. Ştim cu toţii mulţi absolvenţi eminenţi de facultate, care nu "pupă" niciodată angajarea la un cabinet parlamentar! Cu atât mai puţin merită să discutăm despre faptul că ai terminat un colegiu. Asta poate a contat la alde Verginel, care apreciază ca o mare realizare personală faptul că a luat şi el bacul acum vreo doi ani, dar pentru altcineva... ECDL-ul ştii prea bine că e luat acum de 80-90% din absolvenţii liceelor, reprezentând nimic altceva decât faptul că ştii şi tu să butonezi un calculator. Nu de alta, dar or fi unii care-şi închipuie că cine ştie ce mare sfârâială e hârtiuţa asta. Iar Cambridge-ul atestă că ştii binişor engleză, ceea ce e un lucru foarte bun, dar nu mai reprezintă, pentru generaţia ta, la care te raportezi patetic atunci când îţi convine, o competenţă deosebită. Aşa că... rămâne "calitatea" pe care nu ţi-o contestă absolut nimeni şi la care s-au raportat răulenii ăştia din presă, de "fiu al lui tăticu' tău"!

joi, 21 februarie 2013

Nu-i de cal, e de porc!



          Eu cred că m-am prins de ce au sărit în sus cât casa fraţii Florin şi Mihai Ţurcanu în momentul în care mass-media a spus că firma tatălui lor, Florea Ţurcanu, ar fi implicată în scandalul cărnii de cal. E cât se poate de simplu: Majestatea Sa, Împăratul Florin I, nu ştie încă foarte exact dacă expresia asta, "e de cal", o fi de bine sau de rău. Până acuma i s-a tot spus că tot ce face el "e de porc"  sau, după caz, "iar ai făcut-o de oaie"! Şi acuma, subit, "de cal", dom'le? Adică cum? Mda, asta-i "altă mâncare de peşte"...

miercuri, 20 februarie 2013

Edilii botoşăneni vor să taie frunza la câini ştiinţific



          Cine zicea că juniorii ăia de la primăria botoşăneană nu-s capabili să facă nimic pentru oraş? Iaca-s capabili! Vicele Cosminel Andrei a dezvăluit naţiunii aborigene cam cu ce preocupări îşi omoară el timpul când se cocoaţă pe scăunelul din primărie: "Am demarat discuţii cu universitatea din Suceava, cu facultatea de silvicultură, să ne ofere consultanţă pentru partea peisagistică a oraşului, până angajăm un peisagist care să coordoneze toată activitatea de toaletare, plantare pentru flori, pomi, spaţii verzi". Foarte tare! Ăştia din echipa lui Ovidelu' Portariuc au concluzionat, bag seamă, că taie frunză la câini (puzderia aia de maidanezi comunitari, bineînţeles) după capul lor şi vor s-o facă ştiinţific de-acuma-ncolo!
          Vestea proastă e că joaca asta de-a "peisagistica" - bunicul meu, fiind mai de la ţară, aşa, îi spunea, simplu, "curăţat": al copacilor, al viei etc, pesemne fiindcă, în ignoranţa sa de biet ţăran, nu i-a dat prin cap niciodată să consulte vreun peisagist de ogrăzi înainte de a cosi iarba de prin bătătură... - aşadar, "peisagistica" lui Cosminel se face pe banii de la bugetul local, că doar, vorba ceea, are balta peşte: "Intenţionăm să contractăm aceste servicii de la Facultatea de Silvicultură". Brava vouă, măi, copchilaşi! Tare deştepţi mai sunteţi voi în cap! Noi, botoşănenii de rând, ne bucurăm, oricum, nespus de mult că au încăput paralele municipiului pe mânuţele voastre dibace.

marți, 19 februarie 2013

"Dezaxarea" lui Cosminel



          Tesedistul şef al organizaţiei botoşănene, Răzvan Rotaru, a crescut mare şi se face pesedist. La juniori rămâne să se aleagă un nou lider, iar şansele cele mai mari le-ar avea, cică, cvasi-necunoscutul viceprimar Cosminel Andrei, scos din joben mai deunăzi, pe criterii numai de el ştiute, de primărelul Ovidelu' Portariuc. Atâta doar că puştiulică Andrei nu vrea să se facă şef de TSD şi pace: "Sunt axat pe ceea ce am de făcut în administraţie, la primărie, şi las şansa altor tineri dornici de afirmare din TSD". Bine, Cosminel, cum spui tu... "Laşi şanse" cu mărinimie şi altora, ce să mai vorbim, eşti un fel de miezu' din dodoaşcă şi tu! Atâta doar că noi am prefera, dacă s-ar putea, să devii ceva mai "axat" pe partid şi să te mai "dezaxezi" puţin de la primărie, că aicea şotiile tale afectează un oraş întreg! Aaaa, ce zici? Nu te poţi tu "dezaxa" un pic de la "axa" asta de mare edil mare??? Fericeşte-ţi partidul cu aptitudinile extraordinare pe care le demonstrezi cu atâta sârg!

Banul public, rapoartele şi investigatorii



          O, ce veste minunată! Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Botoşani a solicitat şi obţinut de la consiliul judeţean rapoartele anuale ale curţii de conturi din mandatul de preşedinte al lui Mi'ăiţă Vorbe goale Ţâbuleac. Fiind vorba de investigarea fraudelor şi de Ţâbuleac, lucrurile ar putea să se lege cumva... Ba chiar ar cam trebui să se lege, dacă poliţiştii îşi vor face treaba pe bune!
          Simpatic e modul în care a făcut publică informaţia succesorul lui Ţâbuleac la conducerea CJ, "Împăratul" Florin Ţurcanu: "Mi-au cerut patru rapoarte ale curţii de conturi, toate care au fost emise în ultimii patru ani de zile. Noi avem rapoartele astea, trebuie să le dăm, suntem obligaţi să le dăm". Nu vi se pare că sună aşa, cam a scuză? Mie aşa îmi pare. Tonul cu care ne-a obişnuit Ţurky pentru asemenea "dezvăluiri incendiare" este, cu siguranţă, mult mai belicos. Ceva de genul: "Eu v-am tot spus de-a lungul timpului că pe vremea lui Ţâbuleac s-au întâmplat aia şi aia, şi cealaltă... Vedeţi că am avut dreptate?". Când colo, omul se scuză că n-a avut ce face şi "a fost obligat" să dea rapoartele. Măi, să fie...
          Singura explicaţie plauzibilă se învârte ca un titirez în jurul mâinii drepte a Majestăţii Sale, vicepreşedintele CJ Gheorghe Sorescu. "Scuzele" transparente ale lui Ţurky par să îi fie adresate fix acestuia. Că de Mi'ăiţă von Crasnaleuca bănuiesc că-l doare-n paişpe', chiar dacă acesta s-a reînscris în PNL de vreo juma' de an, cu sprijinul copios al aceluiaşi "Gigi" Sorescu. Iar relaţia de beton armat Sorescu-Ţâbuleac datează, se cuvine să amintim, din perioada glorioasă (şi tulbure...) a business-ului cu băuturică bună de dughit comis (cred că e termenul cel mai potrivit!) în anii '90 la Vinalcool SA. "Mandatul" priceputului Ţâbulică la făbricuţa de alcool s-a finalizat cu un faliment total. Ca şi cel la conducerea CJ, de altfel...

luni, 18 februarie 2013

Amuşinarea banului public



          Nici nu şi-au început bine mandatul de parlamentari ai briliantei noastre Românici, că au şi început să dea măsura interesului lor fără seamăn pentru propăşirea naţiei. Este vorba de doi magnifici deputaţi liberali de Botoşani, cu un simţ al banului deosebit de bine dezvoltat: Costeluş Şoptică şi Verginel Gireadă.
          Verginel, soţ de... primar de felul lui, s-a apucat, la prima mână, să dosească de ANI una din afacerile familiei pe bănişori publici. Omul "a uitat" pur şi simplu să pomenească în declaraţia de avere şi de interese de business-ul gestionat, cică, de fiică-sa, care e studentă la Bucureşti, dar are tot timpul din lume să vegheze şi la deszăpezirea comunei lu' tac'su şi-a lu' mă-sa, ultimii doi primari de la Mihai Eminescu. Acuma, după ce tărăşenia a devenit publică, graţie site-ului botosaninews.ro (şi, mai ales, a surselor parlamentare, ex-apolitice ale site-ului...), proaspătul dom' deputat PNL nu mai ştie cum s-o dreagă, trimiţând scrisorici către ANI-şoara, în care se jură că n-a ştiut cum tre' să procedeze, că el e un om bun, cinstit şi curat ca lacrima şi că aşa şi pe dincolo.
          Dom'le, adevărul e că aşa om corect mai rar! Ferească Dumnezeu să spună cineva de unul ca ăsta că-i pus pe căpătuială pe bani publici! Doar coincidenţa face ca, înainte de a ţine bine minte care îi este scaunul în care doarme în Camera Deputaţilor, deputatul Gireadă să fi descoperit deja metoda fentării legii "în sistem încrucişat", cot la cot cu coleguţul de partid Costeluş. Concret, dacă tot nu-şi pot angaja ei neamurile la cabinetele parlamentare, s-au gândit în mintea lor incredibil de creaţă să-şi încrucişeze puţintel copchilaşii. Carevasăzică, băieţelul lu' tăticu' deputat Şoptică s-a puţin încrucişat cu fetiţa lu' tăticu' deputat Gireadă, fiştecare beizadea devenind angajat la cabinetul parlamentar al celuilalt tăticuţ. Ei, să mai spună careva acuma că ăştia încalcă legea! Deştepţi, nu glumă liberalii ăştia doi, vota-i-ar DNA-ul şi ANI-şoara să-i voteze! Şi-or fi închipuit, drăgălaşii de ei, că nimeni n-o să se prindă niciodată de aşa o manevră inteligentă...
          Tot aşa, fără nicio legătură cu burduşirea propriilor buzunare, Costeluş Şoptică este (din start!) tare-tare interesat de dezvoltarea punctului vamal de la Rădăuţi Prut, carevasăzică din propria bătătură electorală. Prietenii ştiu de ce! Desigur, de grija amărăştenilor din colegiu care au nevoie de o asemenea poartă internaţională prin apropiere... Măi, Costeluş, măi, ai preluat moşia lui răposatu' (politic, desigur) Stelică Strugaru?!? I-auzi!

OK, s-au dus să se culce, da' cu cine?



          După ce le-a făcut o dată de râs în faţa electoratului pe colegele de parlament din USL, că n-au fost prezente la votarea amendamentelor pentru judeţ, deputata PPDD Lilişoara Mincă a fost trimisă la oftalmolog de deputata PSD Doiniţa Federovici. Aceasta din urmă şi-a manifestat grija fără margini privind sănătatea oculară a Lilişoarei într-o conferinţă de presă, în care i-a transmis graţios ceva de genul: "Pune-ţi, fă, ochelari dacă nu vezi acătării!".
          Fără a aprecia absolut deloc preocuparea colegei de cameră (şi mă refer la camera aceea bucşită cu deputaţi, din Casa Poporului, nu la odăiţa de cinci stele de la Marriot), pepededeotevista a reacţionat vehement, declarând că n-are nevoie de ochelari ca să se benocleze prin parlament: "Nu am miopie, nu am nevoie de ochelari. Poate doamna are nevoie. (...) Am mai spus: doamnele s-au dus să se culce! Pentru că nu erau în sală".
          Acuma, pentru ca subiectul să capteze şi mai tare atenţia alegătorului standard botoşănean, Lilişoara ar trebui să se încordeze la maxim şi să furnizeze şi informaţia cheie pentru orice consumator de tabloide de pe aceste meleaguri: cu cine s-au culcat duduile Federovici şi Ciofu în timpul serviciului? Aaaa? Roxănica nu intră în discuţie la acest capitol pentru că, la momentul cu pricina, se afla la Bucureşti şi majestatea sa Ţurcanu I, împăratul Botoşanilor, chiulind la rându-i de la serviciul (imperial) din CJ. Şi, punctul doi, aşa, ca fapt divers: de ce se oftică aşa tare Lilişoara la faza asta? Că nu s-au votat amendamentele sau o roade invidia?
          Ar mai fi şi un punct trei, de oarecare interes pentru o anumită categorie de electorat: la capitolul "doamne" a fost inclus şi deputatul Dolineaschi?!? Că sunt fel de fel de zvonuri...

sâmbătă, 16 februarie 2013

Parlamentarii noştri - un prim orizont al aşteptărilor



          Începutul de mandat al parlamentarilor botoşăneni ne-ar putea oferi câteva indicii privind ceea ce trebuie să aşteptăm de la fiecare dintre ei în următorii patru ani. Este prematur, cu siguranţă, să emitem verdicte definitive referitoare la cei 12 aleşi (şi numiţi!) ai judeţului Botoşani, dar, totuşi, o primă tuşă, grosieră, pare să se contureze.
          Nu mă voi referi nominal, în aceste rânduri, la cei de la care personal nu aştept absolut nicio performanţă de-a lungul întregului mandat. Voi spune câte ceva despre cei care chiar ar putea contribui, câtuşi de puţin, la mai binele acestui judeţ.
          S-ar putea să sune surprinzător pentru urechile multora dintre voi, însă, din punctul meu de vedere, cel mai important sprijin în actualul parlament şi nu numai ar putea veni din partea Lilianei Mincă. Bătăioasă şi prezentă în disputele politice din Casa Poporului, dar şi din platourile televiziunilor centrale, Mincă este cea care, cel puţin deocamdată, nu ratează niciun prilej de a pleda cauzele botoşănenilor la nivel central. Şi nu este deloc puţin lucru, în condiţiile în care parlamentarii puterii par a fi preocupaţi mai mult de a nu-şi deranja şefii cu pretenţii referitoare la interesele judeţului. Cu toate accentele ei patetice, Liliana Mincă are toate şansele să joace rolul pe care, în urmă cu ceva ani, l-a jucat senatorul Gavrilă Vasilescu, un bucureştean care a făcut mult mai multe pentru Botoşani decât parlamentarii autohtoni. Vom trăi şi vom vedea!
          Dintre ceilalţi parlamentari, îmi mai inspiră oarecare încredere liberalii Costel Şoptică şi Roxana Anuşcă (ultima, şi prin prisma influenţei lui Florin Ţurcanu la Bucureşti) şi social-democraţii Mihai Baltă şi Doina Federovici. Poate părea paradoxal, dar de la un Andrei Dolineaschi, potenţial secretar general la nivel naţional al colosului numit PSD, chiar nu întrevăd posibilitatea de a obţine foloase concrete pentru botoşăneni. Îmi este încă proaspăt în memorie exemplul nefericit pentru noi al atât de influentului Octav Cozmâncă pentru a-mi lega speranţele de Dolineaschi. Acesta din urmă pare a fi un executant eficient şi atât în PSD-ul lui Victor Ponta, incapabil să emită şi să se bată pentru propriile pretenţii. Să dea Domnul să mă înşel! Dar nu prea cred...

Osanale şi pupincurisme



          Există, totuşi, şi liberali care ar bea cafea pesedistă pe neprobatelea. Senatorul RVG (Radu Viorel Grigoraş) cu greu şi-a putut pune stavilă declaraţiilor admirative la adresa premierului Victor Ponta, în ultima conferinţă de presă a PNL Botoşani. Mai, mai să-i facă şi o mică statuie: "Dau nota 10 premierului Ponta pentru prestaţia pe care a avut-o, verticalitatea, demnitatea şi patriotismul, luând poziţie faţă de scandalul exportului cărnii de cal". Ei, să-mi trag basca! N-am mai auzit din astea de pe la al XIV-lea congres... Urmărind declaraţia lui Grigoraş, încep să dau crezare zvonurilor că alţi mari liberali ai târgului s-ar fi întâlnit mai deunăzi la Bucureşti, cot la cot cu un fost prefectuleţ al judeţului, gândind cu voce tare, după o masă copioasă, la modul în care "putem scăpa de Grigoraş ăsta"...

Axioma cafeluţelor otrăvite de la PSD



          Rămaşi aproape singuri pe eşichierul politic, "aliaţii" din USL sunt practic condamnaţi să se războiască între ei. Dacă, la nivel central, Victor Ponta şi Crin Antonescu se mai strofoacă să pună batista pe ţambalul bagicurelilor fratricide, în teritoriu se găsesc destui "vizionari" care să anticipeze cu dezinvoltură viitorul război. Unul dintre aceştia, fireşte, s-a dovedit a fi de-a lungul timpului preşedintele PNL Botoşani, Florin Ţurcanu, care s-a apucat vârtos să le tragă scatoalce pesediştilor peste tot pe unde i-a prins.
          Tentativa amuzantă, ca să nu zic hilară, a liderului interimar al social-democraţilor botoşăneni, Andrei Dolineaschi, de a o da la pace prin încheierea unui "gentleman's agreement" strict verbal, neconcretizat în niciun document, cu Ţurcanu s-a soldat, cum era de aşteptat, cu un eşec. Zilele astea, mai-marele liberalilor nu s-a putut abţine de la a semnala duplicitatea tradiţională a socialiştilor: "Dacă îţi oferă un pesedist o cafea, e bine să-l pui mai întâi pe dânsul să guste din ea". Super-tare, mai ales că "sfatul" vine de la un cunoscător, fript deja cu cafeluţele pesediste!
          Întrebat de ziarişti despre riscurile consumului de cafea socialistă, Dolineaschi a încercat să se ascundă sub faldurile pulpanei de prim-ministru ale lui Victoraş Ponta: "Domnul Ţurcanu nu mi-a dat o explicaţie plauzibilă de ce a ajuns să facă o asemenea afirmaţie. Eu l-am întrebat: dacă premierul Victor Ponta l-ar invita la o cafea, ca să discute problemele judeţului Botoşani, ce ar face cu ea? Nu a ştiut să-mi răspundă nici la subiectul acesta". Habar n-am dacă "Împăratul" a ştiut sau nu să-i dea replici în particular lui Dolly. Mi se pare, însă, mai mult decât evident că într-o situaţie pur ipotetică precum cea descrisă mai sus, Ponta ar trebui pus, ca orice alt pesedist din axioma lui Ţurky, să soarbă el însuşi prima înghiţitură din cafeaua "oferită".
          E suficient să ne amintim de "cafeluţele" otrăvite, marca Ponta, legate de promisiuni precum finanţarea lucrărilor la drumurile spre Suceava şi Târgu Frumos, ori includerea neîntârziată în buget a asfaltării ultimului drum naţional de pământ din ţară, cel dintre Manoleasa şi Rădăuţi Prut, ca să nu mai avem niciun dubiu: da, băieţi, orice "cafeluţă" care vine de la unul de-ai voştri, începând cu Ponta şi terminând cu ultimul lipitor de afişe din Balta Arsă, trebuie testată!!!

joi, 14 februarie 2013

Ecologiştii, scutiţi de febră



          Formulele şablon, utilizate adesea de jurnalişti, riscă nu doar să amuze sau, mai grav, să irite cititorii, ci şi să nu se potrivească deloc situaţiilor descrise. Îmi pare a fi (şi) cazul titlului unui articol postat pe un site local de ştiri, referitor la alegerile interne din cadrul PER: "Ecologiştii botoşăneni, în febra alegerilor".
          Asta cu "febra alegerilor" ar fi mers, în principiu, în cazul unei formaţiuni politice mai de Doamne-ajută. La ecologişti, însă, n-are nicio noimă, atâta vreme cât ăştia sunt de toţi vreo şapte-opt în judeţ. Ce "febră" să-l fi cuprins pe Mircea Costea, preşedintele interimar al celorlalţi şase, de vreme ce singurul său potenţial contracandidat, consilierul local Gheorghe Iavorenciuc, a anunţat deja că n-are vreme de asemenea bazaconii, preferând să-şi consacre energiile vizitării ţinuturilor exotice de pe planetă... Aşa că, exceptând vreo gripă rebelă, pe Costea nu-l ameninţă nicio febră în următoarea perioadă!

Pildă de sacrificiu socialist: Maica Doiniţa



          Interesant articolul de primă pagină din "Evenimentul de Botoşani" de astăzi, referitor la datoriile parlamentarilor noştri! Mie mi-a plăcut cel mai tare şi mai tare declaraţia senatorului Doiniţa Federovici, care s-a împrumutat din bănci, înaintea alegerilor din decembrie, cu trei sferturi de miliard de lei vechi: "Am apelat la credite bancare pentru a putea face faţă cheltuielilor din campania electorală. Nu am vrut să solicit sponsorizări de la agenţi economici pentru a nu avea ulterior obligaţii faţă de aceştia".
          De-a dreptul înduioşător! Atâta spirit de sacrificiu pentru binele comunităţii!!! Ce om bun e această duduie Doiniţa de la PSD! Cum s-a gândit drăguţa de ea să îşi rişte toată averea, cu speranţa că alegătorii o vor vota şi va putea accede în parlament, pentru a-şi pune ideile de geniu, inteligenţa sclipitoare, buna credinţă şi ce mai are ea acolo, în dotare, întru propăşirea patriei noastre! Chit că va cheltui absolut toţi banii din primii doi ani de mandat doar pentru a-şi achita creditul, chiar de-ar fi să ajungă să mănânce mămăligă cu ceapă în odăiţa de cinci stele de la Marriot, ba chiar să renunţe şi la şedinţele de spa, făcându-şi singură pedichiura la toate membrele, această femeie model a României mileniului trei, această Maică Tereza a socialismului european şi-a văzut visul cu ochii: va ridica prostimea naţiei din bube, mucegaiuri şi noroi cu legile ei!
          Acuma, sigur că se vor găsi tot felul de lepădături care să insinueze că inegalabila doamnă a politichiei botoşănene, care răspunde graţios la numele Doina Federovici, s-a căţărat în Senat doar ca să se umple de parale prin trafic de influenţă şi alte matrapazlâcuri financiaro-politicianiste. Ruşine celor care gândesc aşa, refuzând să creadă (şi să nu cumva să cerceteze...) în idealismul nobil al unor fiinţe atât de gingaşe şi drăgălaşe, cel puţin la spirit! La trup... parcă era loc şi de mai bine, dar s-ar putea să nu mă pricep eu cine ştie ce.

Licitație, șpagă, faliment



          Încă un faliment în rândurile firmelor de construcţii botoşănene. Bif Con s-a înscris pe lunga listă a constructorilor care au efectuat ani la rând lucrări pe bani publici, sfârşind ca insolvabili. Explicaţia? Foarte simplu: ŞPAGA URIAŞĂ plătită celor care au organizat licitaţiile!
          Două firme, Magic şi Dany Ema, s-au dus de-a berbeleacul pe toboganul economiei de piaţă şpăguită româneşti, după ce au cheltuit miliarde bune ridicându-le viloaie unor foşti prefecţi, drept "mulţă-MITĂ" pentru obţinerea unor contracte consistente pe bani publici. Acum a sosit rândul firmei lui Florin Bizbac să tragă obloanele, la scurt timp după o serie de lucrări executate într-un cartier ANL. Păi, după şpaga consistentă achitată pentru diverşi "titani" (pe viaţă?) din primăria municipală, nici nu se putea altfel! Interesant în acest caz este din ce bani se vor face lucrările rămase neexecutate, dar recepţionate ca fiind deja finalizate şi funcţionale - cazul cel mai flagrant fiind cel al unei mândre grădiniţe de copii...
          Nici alţi constructori "tradiţionali" de prin partea locului nu se simt extraordinar de confortabil lucrând pe bani publici, din cauza aceloraşi şpăgi colosale pe care sunt forţaţi să le achite pentru a încheia respectivele contracte. Şi, dacă în cazul acestora nu discutăm de faliment, cel puţin deocamdată, este tocmai fiindcă s-au lăsat prinse în acest cerc vicios al contractelor cu statul, în care banii luaţi pe un contract nou acoperă "găurile" mai vechi şi... tot aşa! Până când, la un moment dat, buboiul se sparge, gaura din conturile firmei se transformă într-o prăpastie şi aflăm de un nou faliment. Singurii care câștigă sigur din acest mecanism odios sunt, desigur, șpăguiții din administrație și politică! Cel puțin atâta timp cât procurorii se fac că nu văd nimic...

miercuri, 13 februarie 2013

Senatorul "Gigel Frone"





          Ştiţi cum îi spuneau colegii de alianţă (!!!) actualului senator PNL Viorel Grigoraş în campania electorală din toamnă? "Gigel Frone"! În colajul foto de mai sus (care include şi un trucaj ordinar, desigur) am vrut doar să verific temeiurile poreclei... Eu unul am concluzionat că n-are niciun temei: adevăratul Frone îşi ţine capul altfel!

Un primar prea mare pentru un oraş atât de mic



          Citat din interviul fluviu acordat unui site botoşănean de primarul Ovidelu' Portariuc: "Oraşul Botoşani este un oraş mic, toţi ne cunoaştem între noi. În sensul că este un oraş unde există un rezervor limitat de persoane competente. Mă refer la persoane cu studii superioare, cu o anumită formaţie tehnică, un rezervor extrem de limitat din care pot fi selectaţi oameni care pot participa la aceste concursuri şi care chiar pot da dovadă de profesionalism. Asta e natura oraşului mic".
          Portariuc spune, cu mult patos şi, din nefericire, cu convingere, că suntem prea proşti pentru domnia sa. Şi oraşul e prea mic pentru competenţele şi anvergura domniei sale, dar, hai, fie, se sacrifică pentru noi, proştii... Probabil de aia nu reuşeşte să-şi convingă nici măcar propria familie să vină în târguleţul ăsta de nimic!

marți, 12 februarie 2013

Cârm(p)acii unui oraş cârpit



          În ţara asta, cetăţenii au dreptul ca, din banii pe care îi plătesc statului ca taxe şi impozite, să primească măcar o parte înapoi, sub tot felul de forme: educaţie, asistenţă medicală, pensii, drumuri şi alte mărunţişuri din astea. În realitate, nu ni se "întoarce" mai nimic şi asta dintr-un motiv cât se poate de obiectiv: banii nu ajung! Nu ajung nici la noi, fiindcă sunt puţin furaţi pe traseu de politicieni şi afaceriştii din jurul lor, şi nu ajung nici aşa, la modul general, în sensul că sunt insuficienţi. Desigur, tot din cauză că sunt furaţi!
          De exemplu, conform legii, statul ar trebui să contribuie la anveloparea termică a blocurilor. Se întâmplă aşa ceva la Botoşani??? Categoric nu! Şi atunci tot plătitorul de taxe şi impozite trebuie să mai cotrobăie prin buzunare pentru a-şi căptuşi pereţii chichineţei de apartament şi a nu mai irosi căldura produsă cu importuri masive de gaz rusesc. Valuta ţărişoarei, dom'le... Mai nou, cică nici pe banii noştri nu mai putem face izolarea cum ne taie capul. Aşa zice dom' vice Iliuţă şi Viorel, fiindcă, vezi bine, ne-am cam luat-o-n cap cu anveloparea asta: "Vom încerca să ne oprim la un număr de culori cu care blocurile să fie văruite, în aşa fel, încât să nu mai avem o imagine de oraş cu culori stridente. Culori de pământ, bej, maro, crem... Toate reabilitările termice vor fi făcute cu autorizaţie de construcţie. Nu vom mai permite ca fiecare să-şi facă apartamentul cum vrea şi când vrea. Nu ne mai putem permite ca oraşul să arate cârpit".
          I-auzi! Nenea Iliuţă (micul Ilie, cum ar veni, că şi "Ilie" e nume tradiţional de viceprimar pe aceste meleaguri, cum bine ne amintim...) ne instruieşte mai întâi - ca să ne intre bine în cap, o dată pentru totdeauna! - cam ce va să însemne de-acum încolo "culori stridente": "bej, maro, crem". După aia, ne transmite că în oraşul domniei sale "nu vom mai permite să-şi facă fiecare apartamentul când vrea şi cum vrea", ceea ce-i o noutate absolută, de care nu ţin minte să fi auzit în campania electorală, când echipa USL ne aburea cu nu ştiu ce planuri măreţe. Mai ştii, poate nu-i mai votam pe băieţii ăştia dacă ne spuneau verde în faţă cam ce au ei de fapt în... plan (sic!). În fine, exigenţa edililor noştri atinge cote maxime, pesemne că din pricini de sensibilitate estetică exacerbată: "Nu ne mai putem permite ca oraşul să arate cârpit!". Aha, aşa deci. Da' de ce, puii mei, mi-aţi cârpit, că nu pot spune altfel, străduţele din jurul bloculeţului meu amărât (colorat prea strident, din câte înţeleg) cu câte-o lopată de bitum în care aţi înfipt trei pavele? Aaaa? Că arată ca dracu' (nu doar "cârpit") şi mai şi zdruncină maşinelele de mers pe drum de numa'-numa'! Sau astea care ţin de primărie nu se pun atuncea când "nu mai permiteţi" voi "să arate cârpit oraşul"?!?

Vrăbioară de mârţoagă



          Când aţi mâncat delicioasele preparate din carne de cal ultima dată? Cum? Niciodată? Nu mâncaţi cal? Eu n-aş băga mâna-n foc...
          Păi, n-aţi văzut că suntem băgaţi şi noi, botoşănenii, în scandalul european cu carnea de cal?!? Firma nominalizată că ar fi făcut exporturi de carne de cal în UE, Doly Com-ul maestrului Iulian Căzăcuţ, e autorizată de DSV pentru aşa o operaţiune interesantă. Şi, cică, n-ar fi călcat pe bec, furnizând carne "de vită" decupată de fapt din iepuşoarele aborigene răposate. Interesant e că mai sunt două firme în judeţ, Emanuel Com şi Sagrod, care au OK-ul DSV-ului pentru a sacrifica şi comercializa căluţii ţăranilor ăia de fermieri atuncea când nu mai sunt buni de tras căruţa cu păpuşoi pe uliţă! Iar astea două nici nu fac export la păpăcioşii ăia de cabaline din Italia, bunăoară!!! Şi atunci, ghici, ghicitoarea mea: cine înfulecă de zor aşa o delicatesă ca vrăbioara de... mârţoagă? Aaaa?

luni, 11 februarie 2013

Jos guvernul nostru!



          Credeaţi că numai noi, cârcotaşii naţiei, suntem nemulţumiţi de prestaţiile miniştrilor din Guvernul Ponta? Nici vorbă! Useliştii înşişi sunt cei mai ofticaţi dintre ofticaţii Românicii. Şi... se manifestă ca atare, după feleşugul fiştecăruia. Asta înseamnă că social-democraţii, conform tradiţiei, scrâşnesc din dinţi, înjură în gând şi tac mâlc, în timp ce liberalii spun pe şleau ce-i doare, sărind la gâtul propriilor miniştri.
          Exemple despre cum tac şi înghit pesediştii avem cu duiumul. De fapt, spre oricare dintre ei te-ai uita, vezi acelaşi lucru: omuleţi de paie, care nu au dreptul să gândească, iar, dacă totuşi o fac, nici nu le dă vreodată prin cap să scoată vreo vorbuliţă neconformă cu magistralele teze de la ultimul lor congres.
          Interesante sunt, în schimb, exemplele oferite de penelişti. Deputatul de Darabani Costel Şoptică s-a apucat, bunăoară, să-şi interpeleze în parlament propriul ministru, Daniel Chiţoiu de la Finanţe, pe tema stării jalnice a aşa-zisei infrastructuri din Vama Rădăuţi Prut. Ce-i drept, Chiţoiu a fost pus la zid alături de "aliatul" Liviu Dragnea, de la Administraţie Publică, dar asta nu ştirbeşte cu nimic din "meritele" demersului lui Şoptică.
          Mult mai tare îmi pare a fi revolta declarată, ba chiar oarecum violentă, a senatorului de Botoşani Viorel Grigoraş! În calitate de... stăpân al societăţii de transport RVG (că acţionar s-ar părea că nu mai este, lăsându-şi rudele titulare în documentele oficiale ale firmei), Grigoraş sare la gâtul ministrului liberal de la Transporturi, renumitul baronaş Relu von Fenechiu. Împreună cu alţi transportatori botoşăneni, revegiştii lui Grigoraş vor organiza mitinguri de protest timp de trei zile în buricul târgului, pentru a-i reproşa lui Fenechiu cu vorbe grele, scandate de la obraz, faptul că a suspendat procesul de atribuire a traseelor şi curselor judeţene şi interjudeţene. Bravo, Viorele, dă-i în bot lui nen'tu Relu dacă vezi că-i incapabil! Mama lui de ciocoi penelist!

Portariuc bătând câmpiile regionalizării



          După noianul de minciuni - adunate în mult promovatul "Plan al Neamţului" - sub care ne-a îngropat în campania electorală din vară, primărelul Ovidelu' Portariuc continuă să ne vândă gogoşi fără scrupule. Este evident că ne consideră cu mult mai proşti decât chiar om fi, de vreme ce, fără a avea habar despre ce vorbeşte, ne prezintă drept certitudini propriile sale elucubraţii referitoare la viitoarea regionalizare: "Nu este de fapt decât o reorganizare juridică, nu se desfiinţează judeţe, nu se desfiinţează instituţii, nu vor exista raporturi de subordonare administrativă între judeţele actuale şi viitoarele capitale de regiuni".
          Pur şi simplu A-BE-RANT! Ăsta bate câmpii cu graţie, la fel cum o făcea şi deputăţica Tamara Ciofu acum câteva zile, când profeţea că în regiunile de mâine, judeţele de azi vor prelua, fiecare, câte o atribuţie. În realitate, e clar că în acest moment niciunul dintre alde ăştia, pesediştii de doi lei din Botoşani, habar n-are cum o să se facă regionalizarea. Nici nu-i întreabă şi nici nu-i va întreba nimeni niciodată absolut nimic pe acest subiect! Tocmai de aceea este pur şi simplu jenant că îndrăznesc să se bage populist în seamă, înfulecând pe nemestecate un rahat pe care nimeni nu le-a permis nici măcar să-l adulmece.

vineri, 8 februarie 2013

Zici Ghiorghiţă şi... tragi apa!



          De furtul de apă, cu piscina, al fostului viceprimar de Botoşani Florin Ghiorghiţă se auzise prin târg de vreo două săptămâni. Subiectul a fost făcut public acum de preşedintele CJ, Florin Ţurcanu, demers demn de apreciere, în condiţiile în care ne-am obişnuit ca matrapazlâcurile "bengoşilor" plecaţi de la putere să fie muşamalizate de cei care le iau locul. În ceea ce-l priveşte pe Ghiorghiţă, bănuiesc că nimeni nu se mai miră de nimic. Ne-am lămurit cu toţii, de mult, cam ce-i poate pielea. E suficient să amintim de furtul de curent din urmă cu câţiva ani, pentru instalaţia pusă pe aceeaşi vilă cu ocazia unor sărbători de iarnă. Atunci era vice în funcţie şi şi-a făcut rost urgent de facturi şi contracte prin care să demonstreze că plătea curentul consumat din reţeaua publică a oraşului.
          Ceea ce, totuşi, îmi provoacă o silă enormă faţă de acest personaj este faptul că nu are rezerve în a-şi sacrifica propriul tată pentru potlogăriile lui. Acum, cu episodul apei pentru piscină, Ghiorghiţă îşi lasă iarăşi părinţii bătrâni să răspundă din punct de vedere juridic, pe principiul: "dacă există vreun hoţ în treaba asta, acela-i tata, nu eu". Este un (nou) gest de o josnicie fără semăn, care spune totul despre personaj!

P.S.: Cum dracu' să nu auzi de zeci de ori pe zi comparaţia aia cu ce păţeşte cel care fură o găină, de foame, faţă de unul care fură...  apă cu piscina?!?

joi, 7 februarie 2013

Educaţie uselistă, băăă, nu rahat!



          Botoşănenii cu copii de vârstă şcolară şi preşcolară pot fi liniştiţi: în aceste vremuri de restrişte, educaţia este pe mâini bune. Prin grija neţărmurită a liderilor locali ai USL, pârghiile învăţământului botoşănean au fost încredinţate unor fiinţe vii competente şi preocupate până peste cap de acest domeniu.
          Inspectorul şef al IŞJ, pesedista Mihaela Huncă, a prins a-şi demonstra competenţele schimbând, în cele doar câteva luni de mandat, mai bine de jumătate din directorii pe care i-a găsit prin şcoli şi licee. Cică asta ajută foarte tare la pregătirea elevilor şi n-are nicio legătură cu culoarea politică a respectivilor şi, cu atât mai puţin, cu simpatiile sau antipatiile strict personale ale Huncăi. Mai mult decât atât, pe ici, pe colo, aceeaşi neobosită Mihaeluţă a clocit deja desfiinţarea unor şcoli, probabil pentru că din calcule a reieşit că avem deja prea multe pe aceste meleaguri. Acuma, după aşa un efort prelungit şi solicitant, a sosit, desigur, momentul unei bine-meritate relaxări. Fapt pentru care madam Huncă şi-a băgat graţios picioarele în ea de convocare la minister pentru a vedea care-i faza în 2013 cu educaţia şi a ales s-o chişte într-un fel de delegaţie-concediu, cot la cot cu soţul, director la Liceul cu Program Sportiv, fix în Spania. Că acolo merg toţi sportivii naţiei, stelişti, rapidişti ori uselişti, în cantonament pe banii altora... Principiul e cât se poate de corect: "Ia mai dă-i în mă-sa pe ăştia din minister! Ce să mă înveţe pe mine Androneasca sau cine mai e pe-acolo?"
          Încrederea totală cu care trebuie să ne trimitem copiii la şcoală are la bază şi preocupările liberalilor întru administrarea eficientă a educaţiei botoşănene. Dacă penelistele adjuncte ale Huncăi, Cătălina Lupaşcu şi Marilena Mardare, urmează să se îndrepte spre alte zări profesionale, locurile urmează a fi completate cu persoane cu o competenţă deasupra oricărei îndoieli. Aţi auzit vreodată de dom' profesor Niculae Maluş? Nici eu! Dar sunt absolut convins că este un corifeu al educaţiei botoşănene, de vreme ce este propus pentru a deveni inspector şef adjunct de o somitate în materie de educaţie. Aţi ghicit, este vorba de reputatul deputat Verginel Gireadă: "Cel pe care îl susţin eu pentru funcţia de inspector şcolar general adjunct este Niculae Maluş, director al şcolii din Ipoteşti. Eu îl susţin, nu îl propun, pentru că nu pot face asemenea propuneri. Domnul Maluş este un profesionist desăvârşit (v-am zis că se pricepe Verginel? V-am zis!) şi este director al şcolii încă din guvernarea PDL". Păi vedeţi? Ce să-i mai reproşezi unui asemenea om?
          Şi, totuşi, respectabilul domn Maluş, lansat pe piaţă de expertul în educaţie (proaspăt bacalaureat şi, mai nou, student emininche!) Verginel Gireadă, nu pare a fi pe placul tandemului imperial al judeţului. Ei, spune tu! Deputatul Roxana Anuşcă (mâine-poimâine Ţurcanu) i-a fript un dos de palmă peste bot guralivului Verginel în văzul întregii omeniri de pe Facebook: "Aşa! Dar părerea cadrelor didactice nu contează? M-am săturat de numiri făcute pe criterii de prietenie! Faceţi un sondaj!". Altminteri foarte corectă observaţiunea! Oricum, se pare că n-a mai fost nevoie nici de sondaj, dat fiind că, până-n seară, Majestatea Sa Florin Ţurcanu a dat deja dispoziţiile cele mai corecte posibil în împărăţia domniei sale, fapt de care nu se poate îndoi niciun supus: "Când doamna Mardare va ieşi la pensie, va fi înlocuită de Otilia Luca, iar când doamna Lupaşcu va merge la conducerea direcţiei de cultură, în locul ei va veni domnul Vasile Asiminicesei". Gata, e semnat, datat, are parafă imperială... Ce s-o mai aburim cu sondaje? Oricum, păcat, mare păcat de dom' profesor ăla de la Ipoteşti, Maluş sau cum îi zicea Verginel, că şi dânsul cred că era foarte bun!

miercuri, 6 februarie 2013

Prilej ratat: Ciofu' mic! Pardon, ăsta..., ciocu' mic!



          În viitoarea regiune nord-estică a ţărişoarei, Botoşanii vor deveni, oricum am da-o, un fel de comună mai răsărită. Ponderea actualului judeţ în luarea deciziilor nu va depăşi influenţa pe care o deţine în prezent, la scara consiliului judeţean, o comună precum Mileanca sau Hlipiceni, ca să dau două exemple la întâmplare. Sucevenii, ieşenii, nemţenii şi băcăuanii se bat deja, în culisele politice, pentru dobândirea statutului de capitală a viitoarei unităţi administrativ-teritoriale. Noi, botoşănenii, nu jucăm în filmul ăsta. Vom fi, ca de obicei, a 'n-şpea roată la căruţa regională cu parale...
          În acest context mai mult decât evident pentru toată lumea, se trezeşte madam deputat Tamara Ciofu de la PSD să ne toarne verzi şi uscate despre "norocul" care va da peste noi cu regionalizarea: "Judeţul Botoşani va fi avantajat în urma regionalizării, pentru că strategia are în vedere recuperarea decalajului pe care regiunea de nord-est o (sic!) are faţă de celelalte regiuni din România şi din Europa". Auzi, cucoană, mai taie din abureală, că nu ţine nici la grupa mijlocie de la grădiniţă! Să-i spui cui vrei c-o să ne aştepte landurile germane ori departamentele franţujilor vreo 70-80 de ani, ca să recuperăm "o" decalaj sau "două", ca să mă exprim precum în comunicatul lu' matale...
          Şi încă una simpatică, din acelaşi comunicat de băgare în seamă aiurea, emis de Tămăruţa fix în momentul care era, de fapt, cel mai oportun ca să facă ciofu', pardon, ciocu' mic: "În USL nu se discută despre o capitală a regiunii. Cel mai probabil, fiecare reşedinţă de judeţ din cadrul unei regiuni va prelua o componentă administrativă distinctă. Astfel, vom avea o capitală financiară a regiunii, o altă capitală culturală şi aşa mai departe". Aaaaa, păi de ce nu spui aşa, femeie? Ne-ai liniştit complet la faza asta! E clar că noi vom fi influenta capitala financiară a Moldovei, mă gândesc, iar de cultura aia care nu ţine în niciun caz de foame se vor ocupa probabil sucevenii ori ieşenii...

Doctor la apă



          Îl mai ţineţi minte pe nenea Marceluş Georgescu, ăla pe care l-a uns Mihai Ţâbuleac mare manager la regia de apă? Cum să nu vi-l amintiţi? Ăla care a reuşit performanţa să bage în datorii, din start, nou înfiinţata Nova Apa Serv... Se dădea el doctor în nu ştiu ce şmenozeală... Da, dom'le, ăla! Habar n-am dacă mai freacă menta şi acum pe la Nova Apa Serv sau o fi făcut paşi, dar sigur putem spune despre dânsul că a intrat la apă! Şi asta din simplul motiv că de dânsul şi-au amintit cu mult mai mare uşurinţă inspectorii curţii de conturi când s-au pus pe verificat matrapazlâcurile societăţii pe care a condus-o. Cică dom' "doctor pe apă" are de dat frumuşel înapoi la firma statului ca la vreun miliard de leuşteni vechi. Buni şi ăia, deşi, dacă-l întrebi pe unul ca Ţâbuleac, care a negociat cu Georgescu numirea în poziţia de manager (nu degeaba, că Mi'ăiţă n-a negociat de pomană niciodată-n viaţa vieţii lui de şef la CJ!!!), o să-ţi răspundă că-i mărunţiş. Vorba aia, ce mai e miliardul în ziua de azi?

Iliuţă, vicele afectat de poluare. Luminoasă!



          Simpatică sintagma lansată de vicele Viorel Iliuţă pentru a defini iluminatul excesiv din părculeţul de lângă Primăria Botoşani: "Dacă mă întrebaţi ce se cheamă în parcul de lângă primărie, se cheamă poluare luminoasă, îmi asum termenul". Asta cu "asumarea termenului" n-am înţeles la ce foloseşte, dar, oricum, "poluare luminoasă" sună mişto! Fără aportul de inestimabilă valoare al lui Iliuţă, nu mi-ar fi dat prin cap niciodată că există pe lume oameni afectaţi de... poluarea luminoasă. Pesemne că bravul nostru vice liberal a trăit senzaţia unui agent de circulaţie rătăcit în mijlocul drumului şi orbit de farurile maşinii pe care tocmai şi-a pus în cap (mă rog, deasupra gâtului, sub caşchetă) s-o tragă pe dreapta.
          Mă gândesc, totuşi, că botoşănenii ar fi mult mai încântaţi să afle că dom' vice e deranjat, măcar la fel de tare, şi de poluarea foarte întunecoasă de prin cartiere!

Drama lui Niţură



          După ani de zile în care a fost, maximum maximorum, vioara a doua în PRM-ul botoşănean, Eugen Niţură şi-a văzut, în toamnă, visul cu ochii, fiind uns preşedinte local al tribunului Vadim. Ultimul obstacol în calea devenirii sale politice căzuse prin plecarea lui nea' Mitică Codreanu din partid. Gata, sosise şi vremea lui! Deja Niţură îşi putea admira cu mândrie, în oglinda din baie, alura de remarcabil lider politic. Ceea ce nu pricepuse încă proaspătul peremist şef era că îi dispăruse pur şi simplu partidul. Nu prea mai avea pe cine modela după chipul şi asemănarea sa, pe cine... "eugeniza".
          Năucit de rezultatele cvasinule de la alegerile parlamentare, Niţură a trăit duminică şi şocul alegerilor parţiale din Drăguşeni, acolo unde PRM-ul a fost depăşit, halucinant, până şi de "duşmanul" udemerist: "Am plecat cu un alt gând, cu un alt entuziasm. Pe parcurs, votul exprimat de cetăţenii din Drăguşeni ne-a dezumflat. Am rămas doar cu satisfacţia că PRM apare în faţa oamenilor. Explicaţii sunt foarte multe. E jenant. Vom vedea ce este de făcut". Păi, ce să mai fie de făcut? Simplu, bre, Eugene: stinge lumina, încuie uşa şi du-te şi tu acasă!

marți, 5 februarie 2013

Condamnaţi de Ponta: "Rămâneţi de râsul lumii!"



          Mi s-a părut excelent modul în care site-ul botosaneanul.ro a subliniat duplicitatea flagrantă, în relaţia cu botoşănenii, a premierului Victor Ponta. Concret, bugetul întocmit de Victoraş pentru 2013 nu alocă niciun şfanţ pentru asfaltarea ultimului drum naţional de pământ din galaxie, cel care leagă localităţile (terestre) Manoleasa şi Rădăuţi Prut, în ciuda declaraţiei aceluiaşi personaj datată decembrie 2012: "Drumul respectiv este pietruit, ca pe vremea romanilor. Să aveţi grijă acum, când faceţi bugetul, să asfaltăm drumul acela, care este de râsul lumii! În secolul XXI, să avem drum naţional, către vamă, neasfaltat...".
          "De râsul lumii" sau nu, drumul naţional din partea de est a judeţului Botoşani va rămâne neasfaltat şi după al doilea an al guvernărilor Victor Ponta. Ce să-i faci? Omu' n-are ţinere de minte... Deşi gurile rele spun că Victoraş s-ar fi dat de ceasul morţii să ne asfalteze şi nouă drumuşorul, dar n-a fost lăsat de răulenii ăia de la instituţiile europene, în frunte cu celebrul cvartet Barroso, Durao, Manuel şi Jose. Cică e bine să rămână uliţa aia înglodată la graniţa Uniunii Europene, ca să nu mai poată rakeţii ex-sovietici să aducă asiatici până la Mitoc, să-i treacă ilegal Prutul şi să îi ţepuiască spunându-le că a fost Rinul şi că au ajuns în Franţa, la Strasbourg.

luni, 4 februarie 2013

Vicele Andrei şi primarul Portariuc nu îşi mai vorbesc



          Am văzut azi o declaraţie a viceprimarului de Botoşani, Cosminel Andrei, care mă face să cred că între domnia sa şi primarul Ovidelu' Portariuc a apărut o falie de netrecut. Oamenii ăştia par să nu-şi mai vorbească unul altuia. Zău dacă nu! Păi cum să-mi explic altfel faptul că juniorul vice habar n-are cum să scape oraşul de câinii comunitari, în timp ce, aşa cum ştiu toţi botoşănenii, juniorul primar nu doar că are soluţia în buzunarul de la spate, dar e şi foarte sigur de eficienţa ei, de vreme ce s-a angajat cu dezinvoltură că demisionează în această vară dacă mai vedem picior de maidanez prin târg!?!
          Şi, totuşi, Cosminel face pe niznaiul şi vrea să pună acuma de-o cheltuire a banului public pentru o problemă la care colegul lui de executiv, Ovidelu', are soluţii clare încă de la alegerile de anul trecut: "Vom face un sondaj, pentru că referendumul este foarte scump, pentru analizarea percepţiei cetăţenilor vizavi de problema aceasta a câinilor comunitari. Vom face sondajul cu un institut recunoscut. Să vedem în ce perioadă din cursul anului, cred că mai durează puţin, să avem şi buget şi să vedem dacă avem şi bani pentru acest sondaj".
          Mare noroc avem că putem opri iroseala asta de parale! Noroc că a vorbit la timp destoinicul nostru vice! Uite, Cosminel, dacă tu te-ai certat cu Ovidelu' şi nu vă mai jucaţi unul cu altul, îţi spun eu că nu-i nevoie de niciun sondaj, fiindcă el ştie cu precizie ce crede populaţia că trebuie făcut: exact ce a spus în campania de anul trecut, de l-a ales lumea primar pentru ideea asta genială şi anume că o să ne scape de maidanezi în cel mult un an de zile, legal, fără atrocităţi. S-a jurat pe mandatul lui că aşa va face! Nu mai ţin minte exact formularea, da' nu era o abureală de genul "să-mi sară ochii!", ci era frumos şi elegant, cu "băga-mi-aş eu demisia în 2013 dacă nu vă rezolv cu maidanejii!". Şi oamenii l-au crezut şi l-au votat. Ia întreabă-l!

Jonglerii cu bani publici



          După ce raportul anual al Curţii de Conturi i-a făcut pe reprezentanţii (mai vechi!) ai judeţului campioni naţionali la jonglerii cu banii publici, botoşănenii care nu au realizat încă pe ce lume trăiesc aşteaptă ca alte instituţii simpatice din acest colţ de lume, gen parchet, poliţie, fisc, DNA etc, etc, să se autosesizeze. Evident că nu se va întâmpla nimic din toate astea. Recordurile mondiale la disciplina ne-olimpică "parandărăt", consemnate în epoca de tristă amintire a lui Mi'ăită Vorbe Goale Ţâbuleac, au fost prezentate în raportul amintit doar ca etapă intermediară înaintea înregistrării în Guiness Book. Să aibă omu' cu ce se lăuda în faţa nepoţilor!
          Mişmaşurile cu pricina sunt folosite, în cel mai bun caz, doar în lupta politică fratricidă din interiorul USL. O tentativă în acest sens a fost comisă deja de consilierul Mihai Tincu, ilustrul strateg din umbră al prestaţiei publice a primărelului Ovidelu' Portariuc: "Curtea de Conturi a făcut public un raport, iar preşedintele CJ trebuie să explice despre ce e vorba. Pe mine, ca şi cetăţean, mă interesează unde au fost cheltuiţi de 1000 de ori mai mulţi bani decât trebuia". Altfel, mai spune Tincu, ne-am putea imagina că practicile respective continuă şi în prezent. Ei, da! Aşa arată un atac sub centură la "aliatul" Ţurcanu, lansat ca la manual, adică cu respectarea celebrului cod de conduită parafat (strict verbal - sic!) între liberali şi social-democraţi.
          Mult mai interesant decât sfada fârtaţilor din USL este că raportul Curţii de Conturi nu a inclus - cum era prevăzut iniţial!!! - un minunat paragraf despre o altă investiţie de mare succes, aflată în ograda primăriei municipale. O simpatică grădiniţă, dintr-un nemaipomenit cartier de ANL-uri, a fost plătită din bani publici cu vârf şi îndesat, fără ca ea să fi devenit funcţională altundeva decât pe hârtie. Nasol! Gurile rele bârfesc că trucul magic al edililor (prin care miliarde de lei au dispărut înainte de a se transforma în... grădiniţă) a fost şters cu buretele din raportul Curţii de Conturi, în urma unor negocieri secrete cu nişte bengoşi de prin primărie. La schimb, ar fi fost sacrificate interesele salariale ale angajaţilor primăriei, care au (aveau!!!) toate şansele să câştige un proces cu aceeaşi curte pentru nişte sporuri reţinute abuziv. Dar despre toată tărăşenia vom mai avea prilejul să vorbim, cu lux de amănunte, cât de curând!

sâmbătă, 2 februarie 2013

Neculai din Flămânzi, performerul naţional al PDL-ului



          Pedeliştii botoşăneni s-au adunat în premieră, la două luni după alegerile dezastruoase din 9 decembrie, în cadrul biroului permanent (sic!) judeţean, probabil ca să se numere între dânşii şi să vadă câţi au mai rămas. N-au avut mult de numărat... În schimb, ca din gură de şarpe au prins a urla foştii deputaţi Stelică Strugaru şi Neculai Rebenciuc, nemulţumiţi nevoie mare de statutul lor actual, de simpli cetăţeni. Cică nu i-au prea ajutat în campanie propriii primari şi de-aia au luat-o ei în freză, chiar dacă se prezentau în faţa electoratului după nişte mandate încununate cu atâta amar de "succesuri".
          Mda, au şi ei dreptatea lor! Deşi, dacă ne uităm mai atent la bădiţa Neculai din Flămânzi, el chiar că n-ar avea motive de supărare. Performanţa sa este absolut remarcabilă, el fiind, probabil, singurul candidat portocaliu din toată această ţară mirifică (spre mirobolantă) care s-a menţinut în ochii alegătorilor la nivelul din 2008: locul trei atunci per colegiu, cu vreo 7-8 voturi, tot locul trei şi în 2012, ce-i drept, cu numai 5-6 voturi. Şi atunci? De ce umbli acuma botos prin sat, pardon, prin oraş, uăi, Neculai??? Eşti la fel de apreciat ca întotdeauna! Adică tot aproape de zero. Poate că asta ţi-o fi valoarea, mai ştii?
          Şi tot legat de (prea) simplul cetăţean Neculai, foarte simpatică e şi bârfa prezentată de site-ul flamanzi.ro, conform căreia fostul mare demnitar al naţiunii române umblă acum pe la bisericile din târgul de baştină, cerând înapoi donaţiile din campania electorală. Ştiu şi eu ce şanse mai ai, Culiţă, tată, să scoţi paralele înapoi din buzunarele încăpătoare ale popilor?!? Doamne-ajută!

Nedumerirea lui Roman



          Refuzând să priceapă că el nu reprezintă pe absolut nimeni în judeţul ăsta, deputatul numit (că n-a fost ales!) Cristinel Roman, de la FC Botoşani (cică Forţa Civică...), continuă să convoace o mână de ziarişti din când în când pentru a avea în faţa cui să bată câmpii. La ultima ispravă de acest gen, Redbulică şi-a manifestat deosebita curiozitate referitoare la cine mai fură bani publici prin judeţul ăsta (acuma, de când nu mai este el prefect apolitic): "Când erau în opoziţie, useliştii spuneau că ar fi bani suficienţi pentru proiecte dacă nu ar fi furaţi de cei de la putere. Nu înţeleg: cine fură banii acum, dacă tot nu ajung la proiecte? Ştiu că întrebarea sună retoric". Da, forţosule civic, care eşti tu forţos, sună retoric, mai ales când o formulezi tu. Şi asta din simplul motiv că, mai deunăzi, când îţi încordai muşchiuleţii ca reprezentant al lui Milică Boc pe aceste meleaguri, nu te-ai întrebat niciodată cine se-mbogăţeşte peste mandat băgându-şi mâinile până la cot în banii amărăştenilor. Pesemne că ştiai (mult) prea bine răspunsul!

vineri, 1 februarie 2013

Probleme cu cultura în CJ



          Mi-a plăcut sinceritatea noului vicepreşedinte pesedist al CJ-ului botoşănean, Paul Pavăl (un fel de "sfinţii Pavel şi... Pavel"), când a vorbit despre atribuţiile pe care le-a moştenit de la Doiniţa Fedorovici: "Partea pe care o am în coordonare e cultura şi nu vă ascund că nu o stăpânesc prea bine, eu fiind inginer". Stai liniştit, dom' inginer! Dacă întâmpini probleme pe undeva, te ajută fără probleme dom' preşedinte Ţurcanu! Numai să-i spui din vreme că nu-i vorba nici de cultura de păpuşoi, nici de cea de soreancă... La o adică, "Împăratul" se poate consulta şi cu dom' deputat Gireadă, care s-a ocupat o viaţă întreagă de toate culturile posibile chiar în Ipoteştii lui Eminescu!

Cosminel se joacă netulburat prin primărie



          Viceprimarul de vreo 15 anişori al Botoşanilor, Cosminel Andrei, cel în care are încredere maximă primarul (de vreo 16, hai 17) Ovidelu' Portariuc, nu ratează niciun prilej să ne ofere mostre de gândire profundă în administraţie. Cică ieri n-ar fi fost polei prin târg, chiar dacă s-a produs un accident rutier mortal şi alte câteva ciocniri "uşoare", iar zeci de botoşăneni mai puţin pricepuţi la patinaj artistic şi-au rupt mâinile şi picioarele, poposind în regim de urgenţă la spital. În hârtiuţele pe care şi-a aruncat Cosminel ochii (prin parbrizul aburit al ochelarilor...) scria că străzile şi trotuarele sunt curate ca-n palmă: "Un utilaj a început să dea cu material antiderapant încă de aseară, de la ora 1,00. Celelalte utilaje au continuat de la 5,00 dimineaţa". Şi tot aşa...
          Acuma, hai să ne imaginăm că ar fi să-i dăm un extemporal inopinat juniorului Cosminel! Păi, intri în birouaşul în care se joacă el de obicei prin grădiniţa de copii poreclită "primărie" şi rosteşti autoritar: "Cosmin, gata, închide solitaire-ul! Lasă, măi, mouse-ul din mână, nu auzi? Scoate o foaie de hârtie şi scrie! Subiect unic: la ce oră este miezul nopţii?". N-are cum să ia notă de trecere, fiindcă el va căuta miezul nopţii undeva în intervalul 1,00 ("aseară") şi 5,00 ("dimineaţă")...

P.S.: Interesantă şi "soluţia" descoperită de Cosminel ca să scăpăm de miliardele de ciori din oraş: "Problema aceasta o să dispară în mod natural când depozitul temporar de gunoi de la marginea oraşului va fi desfiinţat şi mutat (sic!) la Stăuceni". Bravo, deşteptăciune mică ce eşti tu!