sâmbătă, 29 decembrie 2012

Bă, Roman, eşti prost? TU NU REPREZINŢI PE NIMENI!!!



          Am aruncat o privire pe plictisitoarele ştiri de sfârşit de an şi, printre nenumăratele nimicuri petrecute la Botoşani, printre zecile de reclame publicitare cu urări şi felicitări pe care nu le citeşte nimeni (cel mai adesea plătite din bani publici...), am găsit şi niscaiva informaţii despre o presupusă conferinţă de presă a unui individ care nu realizează că, slavă Domnului, nu mai reprezintă pe absolut nimeni în această viaţă. Bănuiesc că v-aţi prins, este vorba de personajul ăla sinistru, Cristian Roman, fost prefect al judeţului, pupător sârguincios de cururi portocalii, care s-a trezit mai nou deputat, fără să-l fi votat practic nimeni...
          Ce e cumplit de supărător la acest neica nimeni pe lume e că el continuă să se bage în seamă, ca şi când ar exista ca personaj public! Cu o nesimţire greu de egalat, iese şi povesteşte cam ce va face el la viitorul lui serviciu, de parcă asta ar interesa pe cineva: "Voi face amendamente nu doar pentru colegiul în care am fost ales, ci pentru întreg judeţul Botoşani".
          Doamne, Dumnezeule! Băi, băiete, dă-te cu lumea şi scoate-ţi prostiile astea din cap! TU NU REPREZINŢI PE ABSOLUT NIMENI!!!  Nu ai fost ales în niciun colegiu de pe planeta asta!!! Dacă nu reuşeşti să te prinzi de chestia asta simplă, de grădiniţă, încearcă, eventual, cu nişte pastiluţe de stimulare a neuronului zglobiu! Nu poate fi chiar atât de greu nici măcar în cazul tău!!!

vineri, 28 decembrie 2012

2012, câteva impresii...



          Nu, nu a fost, nici de data asta, sfârşitul lumii! Poate doar al lumii pedeliste, al lumii vopsite cu sârg în portocaliu de mai bine de patru ani încoace...

USL-Băsescu 3-0. Băsescu rămâne!

          Imposibila iubire socialisto-liberală a funcţionat suficient de bine în 2012 pentru ca poporul acesta - care priveşte întotdeauna cu mânie spre trecut, fără a-şi arunca vreo secundă ochii în zarea viitorului - să poată găsi cu uşurinţă recipientul în care să-şi verse ura împotriva regimului Băsescu. Şi a făcut-o de trei ori: la locale, la referendumul de demitere a preşedintelui şi la parlamentare. De fiecare dată, românul a avut senzaţia că îl pocneşte în moalele capului pe marinarul de la Cotroceni, pedepsind, de fapt, de-a valma, pedeliştii din jurul său. Buni sau răi, n-a mai stat nimeni să se gândească. Băsescu trebuia zburat de la Cotroceni şi atât! Şi... nu a zburat!

Am scăpat de Ţâbuleac

          La nivelul Botoşanilor, zbuciumul unei întregi societăţi, înverşunate asupra unui singur om a făcut, arbitrar, numeroase... victime colaterale. Vinovate sau nu! În primăvară, a dat Dumnezeu şi am scăpat de năpasta numită Mihai Ţâbuleac, fostul preşedinte al consiliului judeţean, un om care a ştiut, timp de patru ani, doar să-şi urmărească cu perseverenţă diabolică interesele personale, nepăsându-i nici cât negru sub unghie de judeţ. Cum spuneam, slavă Domnului, Ţâbuleac a ieşit pe uşa din dos de pe scena politică locală şi acum nu mai rămâne decât ca entităţile denumite pompos "instituţii ale statului de drept" să elucideze misterul îmbogăţirii fabuloase a acestui individ, care a fost, cu un deceniu şi jumătate în urmă, patronul unei firme ce a dat faliment, iar ulterior a ocupat poziţii publice la nivel local sau naţional, retribuite, orice s-ar spune, cu salarii relativ modeste.

L-am pierdut pe Flutur

          Cu totul altfel au stat lucrurile în ceea ce priveşte primăria municipiului reşedinţă de judeţ. Cătălin Flutur, de departe cel mai bun primar post-decembrist al urbei şi un lider politic echilibrat, moderat, care nu a uzat niciodată de puterea uriaşă pe care a deţinut-o la nivel local, a pierdut fotoliul de edil şef la alegerile din vară, fiind înlocuit cu cvasinecunoscutul Portariuc. Din punctul meu de vedere, este cea mai gravă pierdere suferită în acest an electoral de botoşăneni, iar acest lucru, din păcate, este şi va cotinua să fie resimţit. Flutur a plătit pentru culoarea legitimaţiei de partid, care a atârnat, din nefericire, cu mult mai greu în balanţa electorală decât indiscutabilele sale merite în administrarea oraşului.

USL ia tot la generale

          Şi, tot în plan politic, anul ce stă să se încheie a cosfinţit victoria la un scor incredibil a USL-ului la alegerile parlamentare. La Botoşani a fost 9-0, adică nouă colegii din nouă adjudecate de fosta opoziţie. Un rezultat de-a dreptul cutremurător, extrem de periculos prin prisma majorităţii monstruoase create în forul legislativ. Singura speranţă a oricărui om cu bun simţ este ca parteneriatul PNL-PSD să nu reziste la infinit, astfel încât cele două forţe politice să ajungă la un moment dat să se supravegheze reciproc la cârma acestei ţări. Dar, despre ce ar putea fi în 2013 voi spune mai multe într-o postare viitoare...

Drama familiei Conţac

          Finalul de an a adus, în opinia mea, şi două execuţii publice absolut nemeritate. Drama majoră, nu doar nedreaptă, ci de-a dreptul strigătoare la cer, a fost cea suferită de fostul preşedinte al PSD şi al consiliului judeţean, Constantin Conţac, şi de fiul său, Liviu. La doar două zile după depunerea candidaturii pentru Senatul României ca independent, Conţac a fost condamnat definitiv la închisoare pentru vina aiuritoare de a fi singurul capabil în acest colţ de ţară să facă lucrări de deszăpezire. Şi înainte, şi după mandatul de preşedinte al CJ Botoşani, Constantin Conţac a făcut deszăpezirea judeţului, ba chiar pe bani mai mulţi decât în iarna pentru care a fost trimis în spatele gratiilor. Din dosarul lui au dispărut exact actele care demonstrau fără tăgadă că autorităţile naţionale îşi dăduseră avizul pentru lucrările cu pricina. Una peste alta, într-o ţară strâmbă cum este România zilelor noastre, răzbunarea politică clocită de minţile bolnave ale unora ca Red Bull sau Prăjitură a putut fi dusă până la capăt prin mijlocirea unei justiţii sub orice critică.

O demisie forţată

          Într-un cu totul alt registru se plasează a doua lovitură sub centură la care am asistat ca simpli spectatori în acest final de an. Este vorba de pierderea (din poziţia de director, să fim bine înţeleşi...) a celui ce a fost, din punctul meu de vedere, cel mai bun manager de după 1990 al unei societăţi locale de servicii publice: Ion Diaconu, fostul director al SC Modern Calor. Indiferent ce detalii ar fi stat la baza acestei demisii forţate, dincolo de presiunea politică, modernizarea sistemului botoşănean de furnizare a energiei termice şi apei calde este, de departe, cea mai importantă realizare locală din ultimii douăzeci de ani. Iar efectele benefice ale acestui proiect colosal vor fi resimţite decenii bune de-acum încolo de noi, de copiii şi chiar de nepoţii noştri. Răsplata? Un şut în fund, aplicat cu sete de noua putere municipală.

Anul răzbunării

          În ansamblu, luând în calcul şi surogatul de stabilitate economică oferit de politicieni într-un an electoral, 2012 îmi pare a fi fost un an al schimbărilor spectaculoase, cenuşiu totuşi din cauza lipsei de discernământ manifestate la urne de un electorat orbit de furia răzbunării. România este un stat de drept doar pe hârtie, ştim cu toţii că nu există nici măcar o singură instituţie necoruptă pe aceste meleaguri, că economia e varză, iar efectele unei asemenea stări de fapt le vom resimţi dureros, cu toţii, în anii care urmează. Dar, cum am mai spus, despre viitor în postarea următoare!

duminică, 23 decembrie 2012

Mayaşii şi-au ratat predicţiile. USL-aşii la fel!



          În ciuda interpretărilor apocaliptice ale calendarului mayaş, 21 decembrie 2012 a trecut ca o zi oarecare. Altfel spus, am fost văduviţi cu toţii de mult promovatul sfârşit al lumii.
          Nici măcar sfârşitul lumii de prefect de Botoşani, anunţată cu surle şi trâmbiţe pentru Costică Macaleţi - ce-i drept, nu de mayaşi, ci de uslaşi cu funcţii importante în mândrul nostru stat european, precum prim-ministrul Victor Ponta ori ministrul Mircea Duşa - nu a mai avut loc. Am primit astfel confirmarea predicţiilor personale din postarea precedentă, referitoare la modul de funcţionare a administraţiei publice "pe la Românica". Păstrarea sinecurilor pentru politicienii noştri dragi este mult mai importantă decât apărarea intereselor câtorva zeci de mii de fraieri cu drept de vot. Ăia? Lasă-i să moară sub zăpezi, dă-i în mă-sa de bizoni!
          Aşadar, nimic nou sub soare. Nu există miracole în politichia băştinaşă. Şi, dacă ar fi să evaluăm realist probabilitatea producerii vreunei minuni de-a lungul insignifiantei noastre existenţe pământene, mai degrabă am putea asista la sfârşitul lumii la scară planetară, la extincţia omenirii, decât la responsabilizarea "pe bune" a clasei politice româneşti.

miercuri, 19 decembrie 2012

Sărmanul Dionis... pardon, ăsta... Macaleţi!



          Mai că mă prinde mila de sărmanul Costică Macaleţi, după atâtea şuturi în cur încasate în ultimele zile. Care cum îl prinde, ba pe la TV, ba pe la o videoconferinţă, îi mai altoieşte câte un şpiţ în dosul pantalonilor. Nasol! Unde mai pui că ministrul Duşa s-a deplasat personal în apropierea punctului de agăţare a hărţii patriei în cuiul ruginit de pe perete, numai ca să se asigure că vârful bocancului îi pătrunde eficient între bucile sărmanului nostru prefect!
          Una peste alta, ieri pariam cu un amic că nu se va pune problema demisiei pesedistului şef de judeţ, cu toate ameninţările lui Duşa. Evident am câştigat, argumentele fiind cât se poate de clare: una-i joaca la televizor de-a autoritatea şi de-a grija pentru prostimea înzăpezită şi cu totul alta e cumetria de partid. Să nu uităm că Macaleţi are state veeeechi în rândurile socialiştilor şi, mai ales, că a dorit să rămână deputat şi... n-a mai fost loc pentru el. Aşa încât, absolut logic (conform "logicii" politice româneşti), Costicuţă a fost uns prefect pentru un mandat întreg de patru ani. Poate să lase tot judeţul sub zăpadă şi să nu mişte un deget, că tot nu va fi clintit din fotoliul de reprezentant al guvernului în judeţul Botoşani. Că doar nu moare şefimea pesedistă, pe bune, de grija electoratului, o dată ce alegerile tocmai au trecut...

PS: Şi, totuşi, se pare că am pierdut pariul cu demiterea lui Macaleţi! Cică premierul Ponta l-ar fi trimis la plimbare (prin nămeţi), miercuri după-amiază. Măi, să fie... Oare ăştia chiar vor să facă mai multă treabă decât cei dinaintea lor?!?

marți, 18 decembrie 2012

Iarna nu-i ca vara!



          Tare greu ne mai intră în cap nouă, muritorilor de rând, picăturile de profundă înţelepciune cu care ne stropesc creierul, din vreme-n vreme, filosofii naţiei! Nenea ăla care se arată a fi atât de deştept în cap, încât nu ne putem dispensa nicicum, de vreo zece ani încoace, de prestaţiile sale în fruntea patriei, Băsescu şi Traian pre numele său mirenesc, a enunţat de ani de zile axioma "iarna nu-i ca vara". Şi noi ce am făcut la faza asta? Ne-am amuzat de zicerea marinărească şi... atât!
          Păi, oameni buni, acuma de ce ne mai lamentăm că autorităţile locale se dovedesc incapabile să deszăpezească străzile şi străduţele din oraş ori drumurile poreclite "judeţene" şi "naţionale" de pe aceste meleaguri? Filosoful cel mai în vogă al naţiunii ne-a dat mură-n gură explicându-ne că iarna, acel minunat anotimp când cade zăpadă din cer fix pe mijlocul căii carosabile, este cu totul şi cu totul altceva decât vara, sezonul când se semnează contractele de deszăpezire cu cine trebuie şi la valoarea care trebuie! Toate acele utilaje care vara par a exista în dotarea celor care îşi împart cu multă graţie zecile de miliarde alocate deszăpezirii, iarna... pur şi simplu dispar, se volatilizează. Sau se defectează subit, refuzând cu obstinaţie să presteze în folosul prostimii plătitoare de taxe şi impozite şi mare amatoare de mers cu maşina pe drum.

luni, 17 decembrie 2012

Caz tranşat: Ţâbuleac nu mai pretinde că are onoare!



          Şucărit nevoie mare că Florin Ţurcanu l-a acuzat în campania electorală de la alegerile locale că şpăgăreşte toate licitaţiile publice (ce să zic, mare revelaţie...), fostul preşedinte al CJ Botoşani, ţâfnosul Mi'ăiţă Vorbe Goale Ţâbuleac, l-a dat în judecată pe liderul PNL. Ca să-şi spele onoarea pătată, cică. Între timp, Mi'ăiţă a fost trimis de electorat acolo unde îi este locul, adică în anonimat, iar Ţurcanu a fost uns împărat al judeţului. Pe lista celor care s-au prezentat frumuşel la tradiţionalul ritual de pupare a ghiulului (şi nu numai...) împărătesc s-a aşezat cumincior şi umil şi sus-numitul Ţâbuleac, proaspăt devenit nima-n lume, cu singura şi arzătoarea dorinţă de a se milogi să fie reprimit în PNL.
          Nu trebuie să se mire nimeni, aşadar, că zilele astea, la primul termen al procesului celor doi "Ţ." - procesul Ţ.Ţ. de mâţă, cum ar veni - Mi'ăiţă şi-a retras spăşit plângerea împotriva stăpânului său. Evocând episodul, prin presa locală s-a explicat că "fostul preşedinte al CJ a deschis acţiunea împotriva lui Ţurcanu pentru crearea unui prejudiciu moral şi de imagine, ca urmare a declaraţiilor potrivit cărora ar fi luat şpagă 10% din valoarea contractelor semnate". Informaţia furnizată de jurnalişti este, şi în opinia mea, absolut corectă: Mi'ăiţă s-a simţit profund lezat pentru că cineva şi-a permis să spună că el ia şpagă 10% din contract. Absolut fals! Ţâbuleac n-a luat niciodată în viaţa lui şpagă de 10%!!! Pot să o confirme şi patronii firmelor care au încheiat contracte cu CJ-ul în mandatul lui... Păi, ce-i aia 10%??? Atâta luau alţii! Mi'ăiţă... ehehe, gospodar de Crasnaleuca!

vineri, 14 decembrie 2012

Lui Câmpanu îi place şi cu stânga!



          Printre (prea) numeroşii politicieni fericiţi ai acestor zile geroase de după alegerile parlamentare, se numără, cu siguranţă, şi (încă) senatorul dărăbănean Liviu Câmpanu. Visul său de o viaţă s-a împlinit: a devenit socialist cu acte în regulă!!!
          'Geaba s-a tot dat el de dreapta, cu orice prilej, de când s-a apucat de politichie încoace. Până la urmă, convingerile intime, poate nebănuite, dar existente în străfundurile întortocheate ale conştiinţei proprii şi personale, au învins: jucărica pe care o conducea la Botoşani, denumită pompos UNPR, s-a dizolvat frumuşel în stomacul uriaş al mastodontului PSD. Şi, după ştiinţa mea, Liviuşor nu a demisionat, revoltat, din rândurile strâns unite şi frumos aliniate ale socialiştilor. Carevasăzică îi place şi cu stânga, deşi declara că satisfacţiile majore i le oferă doar dreapta... În politică, desigur!

Viitorul? Să aştepte! Încă un vot pentru ceea ce a fost...



          Cică la cheful post-electoral de la Hotelul Premier, proaspătul senator de Botoşani Michi Şpagă, alias Şerban Mihăilescu, şi-ar fi exprimat stupefacţia pentru scorul de peste 70% obţinut în colegiul senatorial Săveni-Darabani: "Cum să vin eu de la Bucureşti, un străin, şi să iau trei sferturi din voturi pe vot uninominal? Nu trebuie să ne bucurăm, ci să ne speriem de modul cum s-a votat".
          Aferim, coane Şpagă, fi-ţi-ar porecla în dosarele DNA-ului să-ţi fie! Ca de obicei, noi, românii, suntem singura naţie pretins democratică de pe această planetuţă care nu votează niciodată cu gândul la viitor, carevasăzică la următorul mandat, ci doar privind cu mânie la trecut, adică pedepsindu-i pe cei care ne-au dezamăgit ultima dată. Şi după aia ne minunăm că ne trezim din nou conduşi anapoda, de majorităţi "monstruoase"... În aceste condiţii, putem prezice fără umbră de îndoială: da, peste alţi patru ani vom vota exact ca şi acum! Adică... tot pentru ceea ce a fost.

Da' tu al cui deputat eşti, măi, Redbulică?



          Când am zis c-am scăpat de glumiţa aia (proastă!) de băieţaş din Valea Glodului, care se dădea mare prefect mare prin partea locului şi răspundea la numele de Cristinel Costeluş Roman, hopaaaa, surpriza surprizelor: neica nimeni pe lume s-a cocoţat în parlamentul naţiei!
          Că s-a înscris la repezeală într-un fel de găşculiţă de cartier poreclită Partidul Forţa Civică (sic!), ca să poată candida şi el la ceva, acolo, am priceput. Ăsta-i omul: vrea mereu în frunte, ca orice păduche care se respectă! Că nu l-a votat absolut nimeni, era cât se poate de normal! Şi atunci? Cum dracu' s-a pricopsit ăsta, pentru încă patru ani, cu imunitatea de care are atâta nevoie??? Ei, cum... În ţărişoara asta sucită ar fi fost chiar culmea să avem o lege electorală normală!
          Da' poate că-i mai bine aşa, să-l putem avea în continuare sub lupă pe roşcăţel, că exista riscul să dispară ca măgarul în ceaţă (precum celălalt fost miez din dodoaşcă de până mai ieri, cum îi spune?, aşa, Ţâbuleac...) înainte de a da seamă de matrapazlâcurile comise ani în şir!
          Una peste alta, o curiozitate rămâne, oricum, în privinţa lui Red Bull. Până în 2008, ştiam cu toţii că deputaţii şi senatorii botoşăneni ajungeau să ne reprezinte pentru că-i punea partidul pe nişte liste. Din 2008 încoace, am priceput că votul uninominal a făcut ca oamenii din fiecare colegiu să fie reprezentaţi de câte un deputat şi un senator. Bulică-Redbulică a candidat într-un colegiu în care a fost bătut măr de Mihai Baltă. Ca urmare, Baltă e acuma deputat cu acte-n regulă şi cu votul botoşănenilor în spate. Şi atunci? Pe cine reprezinţi tu în parlament, măi, Cristinel? Sau, dacă preferi: ce cauţi tu acolo, că nu te-a votat niciun alt botoşănean, cu excepţia ta, a trei verişori de-a' doilea şi a unui vecin căruia i-ai dat de băut pe vremuri, la cramă??? Aaaa?
          Şi, ca un corolar la şmenozeala asta: chiar ai de gând să te duci în Camera Deputaţilor aşa, de capul tău, cu nesimţire? Nu ai aşa, un sentiment de jenă, de stinghereală, care să te facă să renunţi la ceva ce, evident, nu ţi se cuvine? Asta-i o întrebare retorică, desigur... Roman şi jena...


PS: Toată polologhia de mai sus putea fi rezumată închipuindu-ne episodul întâlnirii în parlament a cetăţenilor Baltă şi Roman. Baltă: "Eu sunt deputat ales de Botoşani, partidul meu este PSD şi mă cheamă Mihai Baltă. Pe tine cine te-a chemat aici?".

Înapoi la blogăreală!



          Nedorind să-mi bag nicicum codiţa în mizeria aia poreclită campanie electorală, am asistat pasiv, în ultimele săptămâni, la competiţia naţională de prostit votanţi pe faţă, soldată cu rezultatele pe care le ştim cu toţii. Cum joaca electorală a trecut, se pare că a sosit momentul să mă bag din nou în seamă aicea, pe bloguleţ.
          BTPress.ro, site-ul pe care am prestat cu deosebit elan patriotic un întreg an, bătut pe muchie, n-a mers deloc aşa cum îmi doream, aşa că l-am cedat altor super-ultra-mega-meseriaşi din breaslă. Habar n-am dacă vor face acolo mai mult decât am putut face eu, cu toate că se bat cu cărămiduţa-n piept că va ieşi ceva bazat pe "puterea lucrului bine făcut" sau ceva de genul ăsta... Treaba lor!
          Aşadar, de azi reluăm prestaţiile spectaculoase pe acest minunat bloguleţ, că avem câteva personaje publice care nu şi-au mai încasat de multişor scatoalcele cuvenite peste ceafă şi au luat-o serios prin bălării. Da' nu-i bai, că ne-apucăm mintenaş de treabă!